O tură foto la început de aprilie ne-a dezvăluit o pădure amorțită, grea de zăpada, în care am pășit cumva cu grijă pentru nefirescul culorilor primăverii ascunse sub mantia rece a iernii. Câteva floricele îndrăznețe mai stăteau mărturie a unor zile călduroase, care le-au păcălit să revină la viață. Între ele, laleaua pestriță părea că retează puterea iernii, încercând să transmită că primăvara este încă acolo, în frunzele verzi acoperite de fulgii adunați parcă să le sufoce, în brebeneii albi și mov, care își mai lăsaseră un pic năsucul afară, sperând să zărească razele soarelui.
Deși înverșunarea iernii ne-a surprins, creându-ne stări contradictorii, de la lumea de basm pe care o transmite întinderea albă când cuprinde pădurea, colorată în alb-negru, la poveștile pe care le transmiteau lalelele pestrițe.
Unele dintre ele înfruntau cu stoicism zăpada și frigul, sub fulgii de nea transformați pe alocuri în gheață, iar pe altele, le-am găsit resemnate, culcate la pământ sau poate așezate cu tactică, pentru a rezista până la revenirea vremii prielnice frumuseții lor.
Dar pentru că fotografiile noastre ar putea povesti mai bine un spectacol pe care nu îl poți încadra simplu din punctul de vedere al emoțiilor controversate pe care ți le poate trezi, vă invităm să urmăriți povestea lalelelor pestrițe dintr-o oarecare pădure a Iașiului, dintr-o primăvară-iarnă, din perspectiva noastră, a celor 5 membri ai CFI Iași: Mihaela Ajităriți, Cristina Dascălu, Cătălina Neculau, Adrian Purice.
Text: Cătălina Neculau