Ziua a doua Surprize, surprize
Ploile s-au cam terminat, căldură mare dar chef de muzică faină şi de fotografiat. Numai bine că ajung la Dust Bolt şi iau din plin un jet de apă, alături de alţi colegi, de la un furtun de apa folosit special de pază pentru a răcori publicul. Aparatul e ok, lentila la obiectiv prezinta condens şi picături de apă pe interior. Numai centrul lentilei este uscat
Folosită pe obiectiv, lentila scoate un efect fain, cu o vignetare de care nu sunt prea mândru, aşa că soluţia oferită online şi rapid de un prieten o pun în aplicare (e mare lucru să ai fb şi prieteni). E secret mare numai bun de spus, aşa că fuguţa până la primul market mai serios din centru, o pungă de orez şi o caserolă de alimente (bafta mea ca aveau acolo şi că incăpea obiectivul în caserolă), pune tată obiectivul în orez, îngroapa-l bine bine, închide caserola, lasa câteva ceasuri şi apoi vezi rezultatul.
Pînă la urmă am tras la Dust Bolt şi cu celelalte obiective din dotare, în general fixe am folosit. Numai bine că am descoperit şi locul cu prize de încărcat telefoane, acumulatori şi alte daravele, mai scap vreo două formaţii de la fotografiat şi constat dupa vreo o oră că treaba cu orezul funcţionează, jumătatate din picături se uscaseră, mulţam Ioane!
Converge e o trupă de la care nu am avut aşteptări deşi prietenii mi-au spus că merită să îi văd. Au fost foarte faini şi au dat tot ce au avut mai bun. Efectul meu de la umezeală nu dispăruse aşa că în poze au ieşit băieţii cu vignetări interesante. The Thirteenth Sun şi Ordinul Negru nu m-au entuziasmat în mod special.
De la Powerwolf am avut multe aşteptări, mai ales cu ultimul album The Sacrament of Sin. Comunicarea lor cu publicul a fost faină ca de obicei în show-urile lor, dar la capitolul muzică au avut multe disensiuni, erori, neînţelegeri şi mai ales vocea m-a dezamăgit . Nu au dat maximum din ei, faţă de multe alte trupe din fest. Şi la Powerwolf lipseşte ceva care pentru mine contează, un bas care să rupă. Dincolo de toate, lumea s-a simţit bine . Au urmat Full of Hell la care doar am stat şi i-am ascultat şi apoi Dying Fetus la care sincer nu am mai rezistat din cauza oboselii şi mai ales din cauza aşteptării pentru ce avea să urmeze în a treia zi, un vis de vară cu Amorphis şi W.A.S.P dar şi cu bucuria de a descoperi alţi prieteni lângă noi sau pe scenă. Obiectivul era uscat complet.
(Va urma)
Claudiu Bîrliba