Ce poţi spune despre un loc drag? Nimic. Pentru că atunci cand ti-e drag un loc, nu e nevoie sa enumeri nişte motive. Ti-e drag si atat. Îl porţi cu tine şi îţi este dor sa-l revezi fără zgomot, fără vorbărie, fără hărmălaie. Nouă (Mihaela Burlacu, Sorin Untu şi Claudiu Bîrliba) ne era dor de Cuejdel, lacul tăcut, ascuns in inima Munţilor Stănişoarei. Ne era dor de malurile sale invadate de stufăriş, de trunchiurile vechii paduri care stau în picioare ca nişte soldaţi in mijlocul apelor… În dimineţile de toamna, atunci cand lacul respiră iar aburii se colorează in lumina primelor raze ale răsăritului, siluetele trunchiurilor devin niste personaje dintr-o piesă de teatru sau dintr-o poveste aparte. De la o dimineata la alta, de la un răsărit la altul, totul e diferit şi oricât ai frământa malurile la dreapta şi la stânga, oricât ai schimba obiectivele si setările aparatului, oricât ai fotografia, frumuseţea clipelor de la primele ore ale zilei nu poate fi captată cu un aparat. Frumuseţea şi sălbăticia Cuejdelului si a oricărui loc din natură nu pot fi domesticite, prinse, aranjate după reguli lumeşti si/ sau artistice şi băgate intr-o colivie sau într-o ramă oricât te-ai strădui… ACEA fotografie pe care cei mai multi si-o doresc e doar o iluzie!!! ACEL moment pe care il trăieşti cu toate simţurile privind povestea de pe mal şi care te străbate din cap până-n picioare nu încape intr-un cadru. ACEL moment e doar al tău, într-o tăcere deplină și în vârfurile degetelor. În natură e nevoie SĂ TACI ca să-i poţi asculta povestea. ACEA fotografie e doar a ta si va rămâne în inima ta pentru totdeauna si nu pe cardul de memorie.
Poveştile noastre nu seamănă. Fiecare dintre noi a trăit si a păstrat Cuejdelul din acea dimineaţă de octombrie in felul său. Ne-am hrănit sufletul intr-un loc drag si atât… Am plecat cu noaptea în cap, la lumina frontalei doar ca să-i ascultăm liniștea din zori și să ne bucurăm de spectacol. Fotografiile sunt dovezile palide ale unor clipe care nu mai sunt dar pe care le vom purta cu noi fără filtre şi fără timpi de expunere, fără treimi şi compoziţii, fără diagonale, linii sau puncte de interes.
(Mihaela Burlacu, Clubul Fotografilor Iaşi)