14 septembrie 2018 a fost pentru unii membri ai Clubului Fotografilor Iași prilej de călătorie către o destinație provocatoare din punct de vedere fotografic și nu numai: inima Republicii Moldova, Chișinău.
După drumul care s-a scurs destul de repede, am ajuns într-un bloc care ne-a oferit o perspectivă foarte generoasă asupra orașului, de undeva de la etajele 12, respectiv 13. Nu avea nimeni rău de înălțime, din fericire așa că ne-am putut odihni pentru ceea ce avea să urmeze sâmbătă.
Ziua a început cu o vizită la Crama Mileștii Mici unde ni s-au oferit pe lângă perspectivele dulci și seci date de vinurile degustate, mostre de tradiție românească și moldovenească ce te făceau să vrei un ring mare de dans pe care să îți lași libere emoțiile. A urmat o plimbare la pas pe strada Ștefan cel Mare, în centrul Chișinăului, unde am putut să admirăm grija cu care se îmbracă acolo femeile, magazinele de bijuterii care sunt la fel de frecvente cum sunt la noi farmaciile, clădiri vechi care sunt în renovare sau renovate deja, unele purtând încă urmele comunismului prin vestitul simbol al secerei și ciocanului.
Aventura căutării Festivalului Vatra s-a soldat cu success și am găsit acolo oameni care vorbeau și cântau sărbătorind centenarul românesc. Atmosfera foarte încinsă a publicului care dansa, căruia ne-am alăturat fără prea multă ezitare a fost condimentată cu un foc de tabără cum nu mai văzusem de mult, în jurul căruia oamenii au început să cânte, unii chiar cu o dedicație impresionantă, cântece patriotice. Seara nu putea fi completată decât cu o masă ad-hoc cu sărmăluțe, oferite de pe focul cuptorului clasic de lut la care s-au alăturat nuci, struguri și desigur must, oferite de o doamnă îmbrăcată în hăinuțe tradiționale, cu bună voința bunicii din copilăria noastră.
Duminica a început cu o altă vizită prin lumea vinurilor bune, parcurgând la Crama Chateau Vartely drumul vinului de la faza de strugure până la cea a licorii magice pe care am degustat-o ca profesioniștii cu ajutorul îndrumării atente a ghidului nostru.
Orheiul Vechi nu are nevoie de prezentare pentru cei care l-au văzut deja, însă odată ajuns ai impresia că lumea și-a făcut primii pași acolo. Ori poate că este efectul vântului care vine de atât de departe, nu ca locație ci de undeva din timp, încercând parcă să prindă vremurile de astăzi cât mai repede, împletindu-ți părul în amintiri vechi.
Despre partea culinară nu mai poate fi de spus decât că dacă vrei să îți auzi papilele gustative aplaudând, e suficient să găsești un restaurant bun sau o gospodărie din sat și poți avea parte de o simfonie gastronomică de excepție fie că ai ales mâncare tradițională, fie sofisticată.
Tura a fost propusă și organizată de Ghenadie Cebanu și poate fi descrisă ca una de excepție pentru că plecând de la detaliile cazării până la itinerar, totul a mers uns. Norocoșii turei, alături de Ghenadie, au fost Cristina Zaharia, Cătălina Neculau, Ilona Corfu, Mihaela Ajităriți Toma, Cristi Vidrașcu, Florin Aioanei și Nicu Apostu.
Cam atâtea cuvinte am avut la noi din tura noastră din Moldova, de unde ne-am întors destul de molipsiți de bună voință și bun gust și cu cadre nu doar prin lentila aparatului foto ci și prin lentila sufletelor noastre. (Text: Cătălina Neculau)