Charleston la SFR – fotografii de Ghenadie Cebanu
Charleston (regia: Andrei Crețulescu) – PREMIERĂ – (Amfiteatrul Palas)
Invitați: Andrei Crețulescu, Șerban Pavlu
Contraste de verde şi roşu
Cu cât oferi mai mult din cunoştinţele tale din domeniul fotografiei cu atât vei primi motivaţie să înveţi mai mult decat ştii deja în momentul acesta. Mult mai bine faci lucrurile atunci când eşti înconjurat de oameni cu care împarţi aceeaşi pasiune iar turele foto spontane definesc un spirit liber şi creativ pe care mulţi dintre noi îl avem şi nu ne sfiim să-l scoatem în evidenţă.
Membrii Clubului Fotografilor Iaşi au participat sâmbata 2 iunie la o ieşire frumoasă în natură pentru a imortaliza contrastele de culori pe care ni le ofera primele zile de vară.
La invitaţia colegei noastre Eva Androniu au răspuns pozitiv Mihaela Burlacu, Mirela Grosu, Nicu Apostu şi Andrei Chis un fotograf pasionat ieşean.
Pe lângă cadrele peisagiste s-au încercat şi niste fotografii de portret ce merită privite ca nişte părţi dintr-o poveste, o poveste unică şi frumoasă care transmite amalgamul de trăiri din sufletul fotografului fericit (text: Mirela Grosu).
Nicu Apostu: “Poţi să mergi de zeci de ori pe acelaşi drum sau doar o singura dată. Poţi să accelerezi şi să priveşti doar undeva înainte sau să mergi mai încet şi să mai arunci câte o privire pe marginea drumului. Nu ai cum să bănuieşti că pe acolo pe unde treci va exista un moment când natura ar putea să te lase mut de uimire şi să te facă să opreşti maşina pentru un timp indefinit şi să te intrebi ce s-a întamplat.
La sfârşitul lunii Mai macii s-au deşteptat şi au îmbrăcat un lan de rapiţă în roşu de parca ar fi ars de nerăbdare să ne spună că frumuseţea nu stă doar în ochii celui care priveşte. Frumuseţea e un dar trimis să-ţi bucure sufletul. Nu trebuie decât să te eliberezi de tot ce a fost rău până în acea clipă şi să te uiti cu ochi de copil. Vei încerca să faci fotografii dar nu vei reuşi să-i faci pe cei care le privesc să se bucure ca nişte copii. Poţi doar să sugererezi cât de bucuros ai fost când ai privit acest spectacol şi să-i îndemni să caute şi ei acele dezlănţuiri ale jocului de culori pe care numai natura pură poate să-l organizeze”.
Liov – orașul leului
Vizita făcută anul trecut (1 – 2 aprilie) la Odessa, ne-a convins că trebuie sa revenim cu orice ocazie în Ucraina. Astfel zis, vineri 4 mai 2018, cinci membri ai Clubului Fotografilor Iași (Cebanu Ghenadie, Florin Aioanei, Ionuț Rebegea, Cristi Vidrașcu și Mihaela Ajităriți), împreuna cu alţi trei prieteni (Sorina Haraga, Nicolai Baidan şi Mihai Smolenschi), au pornit spre Liov. Liov în română, Lviv în ucrainieană, Lvov în rusă, Lwow în poloneză, Lemberg în germană, reprezintă, se spune, cel mai vestic oraș din est sau cel mai estic oraș din vest. Cu o istorie zbuciumată, de-a lungul vremii, polonez austriac, ucrainean şi sovietic – Liov e un amestec de Cracovia, Viena şi Praga, sub un strat de praf sovietic. Explozia de buticuri şi prăvălioare pestriţe, cu mărfuri imprevizibile, comerţul stradal abundent şi preţurile minuscule ne amintesc, pe de altă parte, de anii ’90; iar anii 2000 sunt prezenţi prin faptul că nu lipsesc mall-urile, marile mărci şi firme, restaurantele internaţionale, renovările masive şi speranţele de integrare europeană. Locuitorii oraşului lasă o impresie calmă şi civilizată, la nivel de trafic auto, cel puţin: maşinile opresc la trecerile de pietoni şi nu se aud claxoane isterice. În acestă perioadă, Liov-ul sărbătorește zilele orașului. Cu ocazia acestor zile foarte multă lume se plimba pe stradă în culori naționale sau în cămăși și tricouri cu motive tradiționale.
Concepte de restaurante interesante
Excursia pietonală am început-o în fața Teatrului de Operă pe Bulevardul Svobody. O clădire impunătoare care datează încă din anul 1897, ce acum poartă numele Solomiya Krushelnytska. Cică arhitectorul a ales un loc mlăștinos pentru a construi teatrul și în primul an, după ce a fost finisat, s-a înfundat în pământ vreo 50 cm. Arhitectorul Zygmunt Gorgolewski n-a putut face față situație și a murit sărmanul de supărare, nu știa el că teatrul lui va sta mândru și semeț peste suta de ani. Și mai stă. Mai departe ne-am dus în inima târgului de odinioară, Piața Rynok, acolo unde fierbe adevărata viață lioveană. Acolo unde mustește istoria și fiecare clădire are atâtea legende de spus că îţi trebuie o săptămână să stai prin Liov ca să le dai de capăt. Adevăratele povești de fapt sunt în clădirile de pe margine, care pe vremuri au aparținut celor mai bogați oameni din oraș. Curios faptul că-ți dădeai seama de bogăția omului după numărul de ferestre care are fațada. Dacă erau trei ferestre, atunci omul era foarte bogat iar dacă patru ferestre, atunci era vorba de bogății de neimaginat. Foarte atrăgătoare este casa neagră care datează încă din anii 1588. În stil renascentist, deosebită prin faptul că s-a oxidat vopseaua și așa a ajuns să fie neagră. În Liov, printre altele am descoperit niște concepte de restaurante extrem de simpatice și interesante. Crama „Kryjivka“ din Rynok, piaţa centrală a Liovului, spune o astfel de poveste: Crama subterană e păzită de un gardian cu mitralieră butaforică, în spatele unei uşi cu vizetă. Dacă baţi, vizeta se deschide şi un chip bărbos şi stacojiu, de Sfântul Petru abţiguit, îţi strigă „Slava Ukraini!” (Glorie Ucrainei!). Dacă ştii parola, şi anume Heroyam slava! (Slavă eroilor ei!), eşti lăsat înăuntru. Labirintul subteran e patrulat în permanenţă de indivizi în uniforme paramilitare. Printre ei aleargă nestingherite chelneriţe tinere cu halbe de bere, votci şi platouri cu gustări. De câteva ori pe seară sună alarma; luminile se sting şi are loc „razia“. Printre cele vizitate se află și un muzeu al berii. Berea produsa la Lvov este recunoscută pentru calitatea ei la nivel internaţional. Unul dintre cele mai frumoase răsărituri le-am admirat un pic mai departe de centrul oraşului pe un deal în mijlocul unui parc, High Castle. Aici am găsit rămășițele unei foste așezări fortificate. Accesul se face pe o scară și un drum pietruit care duce până sus, unde găsim o uriaşă giruetă şi steagul Ucrainei fluturând în vânt. Au fost patru zile pline, în care am mai vizitat și Biserica Dominicană, Biserica Armeană, universitatea, fabrica de ciocolată și parcurile din împrejurimi. Am plecat cu un ușor regret, cu multe fotografii dar și cu promisiunea că vom mai repeta această tură foto și cu altă ocazie. (Text: Mihaela Ajităriţi)
Tabără de primăvară la Buhalniţa, judeţul Neamţ
Localitatea Buhalniţa din judeţul Neamţ a găzduit timp de patru zile o tabără de fotografie, organizată la Pensiunea „Lostriţa”. Pe lângă turele foto, întâlnirea a mai cuprins în program o expoziţie de fotografie, o lansare de e-book şi o prezentare despre abordarea fotografiei în mediul rural.
În perioada 27 aprilie – 1 mai 2018, în localitatea Buhalniţa, comuna Hangu, judeţul Neamţ, s-a desfăşurat o nouă tabără dedicată pasionaţilor de fotografie. Aceasta a fost organizată de către Clubul Fotografilor Iaşi, în parteneriat cu membrii Clubului Foto FOCUS Botoşani, cu Primăria Hangu, judeţul Neamţ, cu Pensiunea „Lostriţa” – Buhalniţa-Hangu, judeţul Neamţ, şi cu Parohia Buhalniţa, Protopopiatul Ceahlău. Manifestarea, intitulată „Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”, a ajuns la ediţia a III-a şi a reunit fotografi din judeţele Iaşi, Botoşani şi Prahova. În dimineaţa zilei de 28 aprilie, s-a organizat prima tură de fotografie în satul Buhalniţa, fiind surprinse culorile deosebite pe care le oferă primăvara. Fotografii au intrat în mai multe gospodării şi au interacţionat cu oamenii. Participanţii la tabără au descoperit locuri şi poveşti frumoase care i-au impresionat în mod deosebit.
Fotografia de portret: „să spună ceva real despre o persoană”
În seara zilei de sâmbătă, a avut loc la Pensiunea Lostriţa deschiderea oficială a taberei. Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi şi organizatorul principal al taberei, şi-a exprimat bucuria pentru că tabăra de la Buhalniţa a ajuns la cea de-a treia ediţie, apreciind prezenţa la eveniment a artistului fotograf Andrei Baciu. De asemenea, a remarcat prezenţa celor patru fotografi de la Clubul Foto FOCUS Botoşani, precum şi ospitalitatea patronilor de la Pensiunea „Lostriţa”. „Ne dorim prin acest proiect foto să descoperim şi să promovăm frumuseţea satului Buhalniţa, o localitate cu o istorie ce începe odată cu biserica monument-istoric, ridicată de către domnitorul Miron Barnovschi. Ne dorim ca prin intermediul fotografiilor din proiect să arătăm publicului că satul Buhalniţa este o legendă aşezată la poalele Ceahlăului”, a amintit Constantin Ciofu. În acelaşi timp, Lucian Vamanu, patronul Pensiunii „Lostriţa” a subliniat că îşi doreşte să facă „un turism bazat pe evenimente pentru promovarea întregii zone”. A urmat vernisajul expoziţiei de fotografie „Chipuri de lumină”. Despre cele 24 de lucrări realizate de către participanţii la tabără a vorbit artistul fotograf Andrei Baciu. „Mi se pare foarte greu să realizezi un portret care să fie meritoriu şi care să spună ceva. Feţe de oameni vedem constant, acestea făcând parte din existenţa noastră. O fotografie de portret, ca să merite să fie făcută, trebuie să pună un plus valoare experienţei mele cotidiene. O fotografie de portret bună nu este aceea care arată înfăţişarea unei persoane, ci cum este aceasta. Miza ar fi ca acea fotografie să spună ceva definitoriu, ceva adânc, ceva real despre acea persoană”, a spus Andrei Baciu, care a făcut apoi o analiză a tuturor fotografiilor expuse. Cu acest prilej, a fost prezentat un pliant al expoziţiei, realizat de către Florin Aioanei, membru al Clubului Fotografilor Iaşi. Ziua de duminică a cuprins o tură foto la răsărit şi apoi la apus, precum şi participarea la Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Buhalniţa.
Spectacolul naturii la tura foto de la răsărit
Ziua de 30 aprilie a început pentru participanţii la tabără înainte de răsăritul soarelui, la o stână din apropierea satului. De aici, s-a mers pe munte împreună turma, surprinzând un răsărit de soare impresionant şi o negură ce a oferit tuturor un spectacol al naturii. Au fost fotografiate minunatele flori dar şi panorama spre sat, iar de la unul dintre izvoare drumeţii au băut apă rece şi curată. În seara aceleiaşi zile, a avut loc o tură la apus pe Vârful Izmana, urmat de lansarea e-book-ului „Viaţa şi întâmplările din jurul podului de la Blejoi” al artistului fotograf Andrei Baciu şi de prezentarea „Puterea obişnuinţei”, pregătită de către Nicu Apostu, membru al Clubului Fotografilor Iaşi. Următoarea ediţie a taberei va avea loc în luna iulie 2018, urmând ca în toamna acestui an proiectul să se încheie cu o expoziţie de fotografie şi cu lansarea unui album. (Constantin Ciofu)
„Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”, ediţia a III-a
Clubul Fotografilor Iaşi
Clubul Foto FOCUS Botoşani
Primăria Hangu, judeţul Neamţ
Pensiunea „Lostriţa” – Buhalniţa-Hangu, judeţul Neamţ
Parohia Buhalniţa-Neamţ
Tabăra de fotografie
„Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”, ediţia a III-a
Perioada: 27 aprilie – 1 mai 2018
Locaţia: Pensiunea „Lostriţa” – Buhalniţa, judeţul Neamţ
Program:
Vineri, 27 aprilie
ora 18:00 – Tură foto la apus
Sâmbătă, 28 aprilie
ora 6:00 – Tură foto la răsărit
ora 16:00 – Deschiderea oficială a taberei
ora 16:15 – Vernisajul expoziţiei de fotografie „Chipuri de lumină”
ora 16:45 – Lansare e-book: „Viaţa şi întâmplările din jurul podului de la Blejoi”, de Andrei Baciu
Ora 18:30 – Tură foto apus
Duminică, 29 aprilie
ora 6:00 – Tură foto răsărit
ora 16:00 – „Puterea obişnuinţei”, prezentare de Nicu Apostu
Luni, 30 aprilie
ora 6:30 – 20:00 – Tură foto Valea Muntelui
Marţi, 1 mai
ora 10:00 – Concluzii. Închiderea taberei
http://clubulfotografilor.ro
http://www.andreibaciu.ro
Coordonator eveniment: Constantin Ciofu
Afiş realizat de Florin Aioanei
Evenimente deosebite în tabăra de artă fotografică din Buhalnița-Neamţ
Tineri din trei judeţe ale ţării au participat în perioada 8-11 februarie 2018, la Tabăra de artă fotografică „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului”. Întâlnirea a avut loc în satul Buhalniţa, judeţul Neamţ. Pe lângă prezentările legate de fotografie şi turele foto, participanţii au avut parte de un moment artistic şi de o degustare de vinuri.
În localitatea Buhalniţa, comuna Hangu, judeţul Neamţ, a debutat joi, 8 februarie 2018, a doua ediţie a taberei de fotografie organizată de Clubul Fotografilor Iaşi. Evenimentele s-au desfăşurat în parteneriat cu Pensiunea Lostriţa din Buhalniţa şi alături de Clubul Foto FOCUS din Botoşani, în prezenţa şi cu implicarea artistului fotograf Andrei Baciu din Ploieşti. În dimineaţa zilei de 9 februarie, participanţii au pornit la fotografiat pe Vârful Netedu din Buhalniţa. Aici au avut parte de cadre deosebite pe care le-au surprins cu ajutorul aparatelor de fotografiat. Zăpada mare şi vântul nu au stat în calea celor cinci fotografi în dorinţa de a străbate doar o mică parte din traseele Munţilor Stănişoarei.
Artele duc spre ceea ce este frumos
Seara zilei de 9 februarie a constituit prilej de bucurie şi înălţare sufletească. Aceasta datorită unui grup de elevi de la Liceul de Arte ”Victor Brauner” din Piatra Neamț, coordonaţi de dascălii lor, care au ţinut mai multe momente artistice la diferite instrumente. Prezent la concert a fost profesorul Mihăiţă Albu, directorul liceului amintit, moderatorul evenimentului, care şi-a exprimat recunoştinţa pentru invitaţia adresată copiilor de a-şi expune talentul artistic în cadrul Taberei de fotografie „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului”. La rândul său, Lucian Vamanu, patronul Pensiunii „Lostriţa”, a mulţumit tuturor invitaţilor pentru prezenţă, menţionând că doreşte să promoveze prin evenimente culturale satul Buhalniţa şi Valea Bistriţei. Părintele paroh Cristian Dăscălescu a apreciat organizarea noii ediţii a taberei de artă fotografică: „Arta fotografică şi cea muzicală au menirea de a ne duce la izvorul a tot ceea ce este frumos. Dumnezeu îl inspiră pe compozitor şi îşi deschide tabloul pentru ochiul artistului fotograf. Dumnezeu să binecuvânteze această întâlnire şi să fie spre slava lui şi spre a noastră mântuire”. Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi, a făcut o legătură între arta fotografică şi cea muzicală, în contextul organizării momentului artistic al copiilor Liceul de Arte ”Victor Brauner”: „Atât în fotografie, cât şi în muzică, ne folosim de compoziţie. Suntem deosebit de încântaţi pentru că cea de-a doua zi a taberei noastre ne-a oferit un peisaj de poveste, astfel încât am reuşit să realizăm o serie de imagini inedite. Apreciem efortul copiilor Liceului de Artă din Piatra Neamţ de a veni la Buhalniţa pentru a ţine acest moment artistic”. A urmat recitalul elevilor pietreni la pian, acordeon, vioară şi clarinet.
Metafora în fotografie
Programul serii a mai cuprins prezentarea „Puterea metaforică a fotografiei”, susţinută de către artistul fotograf Andrei Baciu din Ploieşti. Expunerea a fost urmărită cu interes de fotografii participanţi în tabără, de copiii Liceului de Artă din Piatra Neamţ şi de părinţii acestora. „Metafora este o figură de stil, care are la bază o comparaţie subînţeleasă. Realizez metafora pentru a exprima mai multe lucruri decât dacă aş face-o neapelând la acea metaforă. Metafora este importantă pentru că are mai multe funcţii care se manifestă în viaţa fiecăruia dintre noi. O funcţie de bază a metaforei este cea cognitivă, de cunoaştere”, a remarcat Andrei Baciu, care a prezentat apoi câteva din fotografiile pe care le-a realizat în ultimii ani ce folosesc metafora. Dimineaţa zilei de sâmbătă, 10 februarie, a debutat cu o scurtă tură foto de o oră în satul Buhalniţa, iar apoi cei nouă fotografi (Cristina Zaharia, Mihaela Burlacu, Nicu Apostu, Constantin Ciofu, Cătălin Manolescu, Ovidiu Porohniuc, Andrei Florin, Andrei Baciu şi Ana Baciu) au vizitat Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ. În seara aceleiaşi zile, a avut loc Dezbaterea „Ce anume căutam atunci când facem o fotografie?”, moderator Constantin Ciofu, şi dezbaterea „Pro şi contra modernității în fotografia rurală”, moderator Nicu Apostu. Programul a continuat cu o prezentare a vinurilor Tohani de către reprezentantul firmei, Cătălin Avasalcei. Tabăra s-a încheiat duminică, 11 februarie, în aşezământul social-filantropic al Parohiei Buhalniţa. (C.C.)
Joacă de Ziua Artei Fotografice în România
Ziua Artei Fotografice în România Fotografia e o poezie şi un joc. Aşa ca noi am scris o poezie (joi, 11 ianuarie 2018). Şi am jucat o şaradă. Fără titlu, fără pretenţii. Doar noi (Mihaela Burlacu, Cristina Zaharia, Mirela Grosu, Claudiu Bîrliba şi Constantin Ciofu) şi aparatele noastre, prelungiri ale gecilor noastre Tură foto. Seara pe la şase. Regulile jocului. 37 de declanşări. Ne urcăm în tramvaiul şase. Mai multe imagini şi mai puţine cuvinte. Am primit doar cuvinte Uitându-ne în tăcere Unul la celălalt O să iasă ceva? La re-vedere! (Text realizat de Claudiu Bîrliba)
Comănești – tură foto despre datini și obiceiuri strămoșești
Anual, pe data de 30 decembrie în orașul Comănești, județul Bacău se desfășoară un festival al obiceiurilor de iarnă, tradiție care în ultimii ani a depășit granițele țării trecând drept unic în lume, mai ales prin prezența ursarilor din localitățile Județului Bacău. Astfel, Comăneștiul devine neîncăpător an de an la această dată, datorită miilor de turiști care se alătură localnicilor și care au posibilitatea de a urmări trupele care conservă foarte bine obiceiurile de iarnă, transmise de sute de ani din generație în generație.
Chiar dacă decembrie al lui 2017 a lasat Moldova fără zăpadă, iar dimineața de 30 prevestea o zi ploioasă și deloc prietenoasă, curiozitatea față de tradițiile păstrate de sute de ani la Comănești ne-a făcut să pornim la drum și să ignorăm stropii care ne băteau tot drumul în geamuri, sperând că soarele va apărea totuși până vom ajunge la destinație.
În aceste condiții, subsemnații Mihaela Ajitariți, Ilona Corfu, Cătălina Neculau, Florin Aioanei, Gheorghiță Nemțanu, Cătălin Străjeru, membri ai Clubului Fotografilor Iași, însoțiți de prietenii și simpatizanții clubului Lucian Popa, Florin Călin și Mihai Ajităriți, am pornit către Comănești un pic cu inima strânsă dar cu promisiuni de undeva de sus, că va fi lumină bună.
Într-o mare de oameni, cu sentimente amestecate pornind de la frica unor copilași care se speriau de mascați sau de pocnitori, entuziasmul de început al participanților transformat încet în oboseala accea molatecă a lucrului dus la bun sfârșit, curiozitatea celor care asistau, deveneai una cu scena de desfășurare a jocurilor mascaților sau ursarilor iar muzica tobelor te transporta undeva în timp, parcă legându-te de oameni care dansau la fel în urmă cu sute de ani. Soarele nu a putut să reziste unui asemenea spectacol și ne-a oferit cu generozitate o lumină care sperăm că ne-a făcut prin fotografie martori demni de a împărtăși o experiență atât de specială.
Muțumim Comănești și promitem să revenim! (text: Cătălina Neculau)