La strigarea Larisei „Hai!”, care era doritoare de foto-plimbare şi ratase cu tristeţe câteva ture fotografice, pe 14 noiembrie 2015, ne-am adunat vreo opt foto-plimbăreţi (Larisa, Mihaela, Cristina, Ionuţ, Marius, Florin, Alex şi Ovidiu), dornici de urnit ciolanele din birouri şi de activat ochiul creator, care intrase deja în hibernare, cu alăturarea amicilor Adela, Iosefina şi Alex, doritori de ieşiri prietenoase şi plăcute. Traseul de vreo cinci ore a fost stabilit, ca de obicei, de Mihaela, care alege cu multă grijă locuri foto-încântătoare şi adaptate la capacităţile fizice ale participanţilor: din Cheile Bicazului, pe un drum abrupt, pornim spre satul Bârnadu – tentativa eşuata de urcare pe Vârful Ciurgău (la poalele caruia se află Bârnadu – „satul din vârf de munte”, aflat la 1040 m, cu case viu colorate, cu motive tradiţionale din lemn, aruncate răzleţ pe dealuri cu stâni, păşuni, cu oameni prietenoşi şi privelişti ce încântă ochiul); din cauza de ritm ”lălăit”- coborâre în Valea Lapoşului – urcare pe Muntele Cupaș, unde am întalnit marcajul cu punct roşu care ne-a coborât în Cheile Cupașului, apoi în Cheile Bicazului. După mers de câteva ore, răzleţiţi, bătuţi bine de vânt, după furat de cadre frumoase, cu văcuţe, câini uriaşi, casute vesele, ajungem la lăsatul serii, la Pensiunea Ştefania, unde aveam cazarea şi maşinile. Oboşiţi şi înfometaţi, dar cu aparatele pline de fotografii faine şi inimile vesele, efectuăm rapid o încălzire centrală cu ardei iute şi supe calde. Ne înviorăm însă rapid la primele acorduri mişcătoare ale chitărilor, când descoperim că fotografilor le place şi să cânte, şi să trăiască frumos. Cu greu ne retragem în camere, dar unde continuă însă distracţia cei mai tineri şi cu acumulatorii noi. Dis-de-dimineaţă, pe la 6:30, ne-am dus în Șaua Vereșcheu să prindem răsăritul peste Valea Bicăjelului, însă vremea înnorată ne-a stricat planurile. După o nouă alimentare şi uşurare a bagajelor, facem, tot în stilul lălăit deja cunoscut al foto-plimbăreţilor, turul Lacului Roşu, încercând ceva cadre chiar şi în lipsa luminii prielnice. Cu regretul că tura s-a terminat, dar bucuroşi de adunarea faină a 11 oameni, de fotografiile făcute, de prieteniile închegate, dar şi cu gândul la alte ture viitoare, nu putem încheia fără a-l aminti pe cel ce ne-a însufleţit şi ne-a unit, în numele fotografiei şi al prieteniei şi căruia îi mulţumim, cu toţii şi împreună, a nu ştiu câta oară… DAN MITITELU!!! (Text realizat de Cristina Zaharia)
