ACTIVITATE CLUB

Hai la Rockstadt! (IV)

A patra zi – Finalul
Toate poveştile au un sfârşit, aşa că şi povestea noastră de la Rockstadt din 2018 se apropie de final.
Un festival bine organizat, 2 locuri mari de campare pentru doritorii la cort, oameni faini şi mai ales muzică bună.
În ultima zi am simţit oboseala mai ales la enorma informaţie muzicală, trupe de care nu am auzit sau trupe la care impactul în concert e cu totul altfel faţă de studio sau youtube, spotify etc.
Cei de la Flashgod Apocalypse au intrat in forţă, organistul a fost pentru mine punctul lor esenţial împreună cu soprana, cireaşa de pe tort.
Bucovina sunt de ai noştri iar show ul lor a fost excelent, ca de obicei, cu surpriza unei piese noi, de pe următorul lor album Septentrion intr-o atmosfera fabuloasă.
La scena mică nu am mers foarte mult pentru că ma pregateam pentru ultimele 2 concerte.
Septicflesh, ascultă septicflesh, aud asta de vreo doi ani şi nu am reuşit din multe motive să stau să ascult albume cap coadă de la ei, am audiat doar bucăti disparate, poate neesenţial. În concert grecii au fost fabuloşi, o atmosferă cum rar vezi pe la noi. Parca nici nu aveau timp să respire.
In Flames au terminat pe focuri de artificii. A fost un show aproape perfect, lumini, artificii, cantecul, riffurile de chitara, clapa în spate excelentă, iar solistul îţi mergea la suflet, toata lume acanta si sarea in sus de bucurie. Oboseala de 4 zile de muzică si a spus cuvantul. Totul a mers excelent dar inima mea a rămas tot la Amorphis, la W.A.S.P., la Enslaved si la Septicflash. Asta e, mai îmbătrânim,.
Şi numai bine că am crezut că totul s a incheiat că am aflat că la anul vor veni cei de la Paradise Lost la Rockstadt.
Povestea continuă, aşa că prieten bun, ce mai aştepţi la anu`?
Hai la Rockstadt!
Claudiu Bîrliba

Hai la Rockstadt! (III)

A treia zi – Vis de vară

Aşteptam cu sufletul la gură povestea de sâmbătă. La Râşnov ai aproape şi Bucegii şi Piatra Craiului şi Postăvaru, aşa că ajuns în zonă merită să faci trasee montane ziua. Seara am ajuns fix la Brujeria. Am savurat cu zambetul pe buze show-ul lor, băieţii aştia sunt dintr sunt dintr-o altă lume.

Gutalax au fost surprinzători ca de obicei. Nu am rezistat mai mult de 10 minute în faţă în mulţime, nebunie totală, haos general, mare grijă la aparat şi la rezistatul în picioare. Un colac de Wc tare moale zbura pe deasupra capului meu.

Pe cei de la Amorphis i-am aşteptat cu mare nerabdare. Au venit cu un show de aproape o oră, cu ultimul album Queen of Time dar şi cu piese de pe albumele vechi, în special de peTales from thousand Lakes. Am auzit ca prin vis un Black winter Day, mi s-a parut sau a fost adevarat? O oră de fericire total iar fotografic a fost o adevarată încântare.

Pe muzica celor de la W.A.S.P. dansam fetele la majorate sau la petreceri prin liceu. Cu ei am crescut. Nu credeam că vor mai face aşa concerte. Muzica lor a trecut de generaţii, copiii mei erau cu gura căscată. Au mers ceas cu un show de zile mari. Speram la un War Child dar nu a fost să fie.
Am încheiat cu supriza serii, Allochiria, o formaţie de post metal, black sau cine ştie ce stil au să o zică mai bine. La unu noaptea au mers perfect. A treia zi a fost pentru mine mult mai mult decât îmi doream.

Oare ce surprize vor mai fi în ultima zi?

Va urma!

Claudiu Bîrliba

Hai la Rockstadt! (II)

Ziua a doua Surprize, surprize
Ploile s-au cam terminat, căldură mare dar chef de muzică faină şi de fotografiat. Numai bine că ajung la Dust Bolt şi iau din plin un jet de apă, alături de alţi colegi, de la un furtun de apa folosit special de pază pentru a răcori publicul. Aparatul e ok, lentila la obiectiv prezinta condens şi picături de apă pe interior. Numai centrul lentilei este uscat
Folosită pe obiectiv, lentila scoate un efect fain, cu o vignetare de care nu sunt prea mândru, aşa că soluţia oferită online şi rapid de un prieten o pun în aplicare (e mare lucru să ai fb şi prieteni). E secret mare numai bun de spus, aşa că fuguţa până la primul market mai serios din centru, o pungă de orez şi o caserolă de alimente (bafta mea ca aveau acolo şi că incăpea obiectivul în caserolă), pune tată obiectivul în orez, îngroapa-l bine bine, închide caserola, lasa câteva ceasuri şi apoi vezi rezultatul.
Pînă la urmă am tras la Dust Bolt şi cu celelalte obiective din dotare, în general fixe am folosit. Numai bine că am descoperit şi locul cu prize de încărcat telefoane, acumulatori şi alte daravele, mai scap vreo două formaţii de la fotografiat şi constat dupa vreo o oră că treaba cu orezul funcţionează, jumătatate din picături se uscaseră, mulţam Ioane!
Converge e o trupă de la care nu am avut aşteptări deşi prietenii mi-au spus că merită să îi văd. Au fost foarte faini şi au dat tot ce au avut mai bun. Efectul meu de la umezeală nu dispăruse aşa că în poze au ieşit băieţii cu vignetări interesante. The Thirteenth Sun şi Ordinul Negru nu m-au entuziasmat în mod special.
De la Powerwolf am avut multe aşteptări, mai ales cu ultimul album The Sacrament of Sin. Comunicarea lor cu publicul a fost faină ca de obicei în show-urile lor, dar la capitolul muzică au avut multe disensiuni, erori, neînţelegeri şi mai ales vocea m-a dezamăgit . Nu au dat maximum din ei, faţă de multe alte trupe din fest. Şi la Powerwolf lipseşte ceva care pentru mine contează, un bas care să rupă. Dincolo de toate, lumea s-a simţit bine . Au urmat Full of Hell la care doar am stat şi i-am ascultat şi apoi Dying Fetus la care sincer nu am mai rezistat din cauza oboselii şi mai ales din cauza aşteptării pentru ce avea să urmeze în a treia zi, un vis de vară cu Amorphis şi W.A.S.P dar şi cu bucuria de a descoperi alţi prieteni lângă noi sau pe scenă. Obiectivul era uscat complet.

(Va urma)
Claudiu Bîrliba

Hai la Rockstadt!

„Hai tata la Rockstadt”, aşa mi-au spus copiii anul trecut. Dacă vă place muzica rock şi în special tot ce ţine de partea grea a rock-ului, metalul nostru cel iubit, atunci sunteţi binevenit la unul din cele mai tari festivaluri din România: Rockstadt Extreme Fest on the ground of Transylvania sau mai pe scurt Rockstadt Extreme Fest, sau Rockstadt sau cel mai scurt REF.
Rockstadt Extreme Fest este o sărbătoare din România dedicată iubitorilor de metale grele şi mai puţin grele, desfăşurată sub Cetatea Râşnov. De vreo doi ani încerc să ajung la REF, anul acesta au tras copiii de mine şi cu amabilitatea organizatorilor prin acreditarea acordată, am fost trup şi suflet acolo unde am simţit muzica, fotografiind ceea ce trăiam prin sunet.
Vă gândiţi că ce o fi aşa special. De şase ani încoace caţiva oameni aduc unele din cele mai faine trupe din domeniu. Anul acesta timp de 4 zile sărbătoarea rockului a fost în România la Râşnov în perioada 2-5 august 2018, cu prezenţa celor de la Amorphis, Obituary, W.A.S.P. şi In Flames headliner, dar şi cu concerte susţinute de o mulţime de formaţii cunoscute cum ar fi Powerwolf , Septicflesh, Enslaved şi alte aproximativ 50 de formaţii . 4 zile, două scene, mii de oameni şi multă bucurie.
Nu aş putea spune câţi oameni au fost, 5000+7000 10000 dar nu numărul de oameni contează ci atmosfera la un concert. Totul a fost ca la carte organizat, programul concertelor s-a respectat în proporţie de 90 la sută, mâncare bună, bautura pentru toate gusturile şi mai ales cozi foarte mici faţă de alte concerte. Am fotografiat de unde am apucat cu excepţia fotopit (aici nu am avut acces, poate la anu’), backstage şi scenă. Nu am fotografiat prea mult oamenii din public , nu am căutat portrete de spectatori. Am crezut în ceea ce se întampla pe scena, doar pentru ei am venit . Ştiu sună egoist dar prin oamenii din public anonimi sau prieteni buni sau noi prieteni am trăit muzica. Vă las pe voi să descoperiţi ce am simţit atunci.
REF 2018 Prima zi + Adaptarea
Am stat alături de ei de Enslaved, de Obituary, ascultat, văzut, fotografiat. Ce poţi să îţi doreşti altceva? Ce poţi să îţi doreşti să trăieşti alături de cei cu care ai crescut doar ascultând vinilul sau cu trăind cu ochii la posterul de pe dulap. Clipa trece repede, mai ales când…. Ingested ne surprind cu un show agresiv, dar foarte sufletist şi puternic ca sunet. Impure Wilhelmina ne duce la un metal super meditativ pentru mine. Get The Shot m-au uimit cu mesajul lor antisistem alături de cei W3 4r3 NUM83R5. LA Dirty Shirt nu ştiu cum am fotografiat de la atâta cântat şi dansat, poate cel mai sufletist show făcut de ei vreodată alături de Ansamblul Transilvania. Au mai fost şi alţii, la unii am rezistat, la alţii nu am ajuns. Mi-a părut rău că nu i-am văzut pe cei la Sur Astru şi pe cei de la Obscure Sphynx şi am ratat şi Syn Ze Sase Tri. În schimb am vibrat pe muzica celor de la Enslaved, cei ce au depăşit blackul mergând spre un progresiv meditativ foarte matur, asa cum ne-au obişnuit pe ultimele albume. Cei dela Obituary au incheiat seara pe scena mare, cu un show pentru mine prea scurt. Mi-au adus aminte de Destruction şi de zilele când ascultam mai mult Overkill în defavoarea muzicii celor de la Obituary. Gura căscată. Ceasurile ne trimit la odihnă pentru a doua, a treia şi a patra zi. (Claudiu Bîrliba)

Va urma

Întrevedere în aer liber la Clubul Fotografilor Iaşi

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, Bulevardul Carol I, Parcul Copou şi Clubul Fotografilor Iaşi au organizat marţi, 7 august 2018 un nou eveniment cultural. În faţa Casei de Cultură „Mihai Ursachi” s-a desfăşurat cea de-a 188 – a întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi. Subiectele au fost următoarele: „Brooks Jensen şi promovarea fotografiei în era digitală”, prezentare de Nicu Apostu, „Din fotografia rusă: Masha Ivashintsova”, prezentare de Constantin Ciofu, şi „Portofolii din anul 2017 ale membrilor Clubului Fotografilor Iaşi”. Atmosfera a fost presărată cu piese muzicale ascultate în surdină, cu schimburi de impresii şi cu multă voi bună. Primul subiect al serii, „Brooks Jensen şi promovarea fotografiei în era digitală”, a atras atenţia audienţei, mai ales că Nicu Apostu, cel ce s-a abonat recent la revista americană LensWork, a prezentat o serie de idei inedite pe care fotografii ar putea să le pună în practică. Al doilea subiect al seriii a fost legat de activitatea în domeniul artei fotografice a rusoaicei Masha Ivashintsova. Acest subiect a lansat o serie de discuţii legat de abordarea fotografei ruse. Cei prezenţi au fost impresionaţi de numărul mare de negative nedevelopate de către Masha şi au apreciat puţinele cadre scoase la lumină. Programul a mai cuprins prezentarea portofoliilor membrilor Clubului Fotografilor Iaşi. Imaginile au fost grupate în trei montaje realizate de către Florin Aioanei, membru al Clubului Fotografilor Iaşi.

Foto: Andrei Covrig şi Mugur Cadinoiu