Hai la Rockstadt! (II)
Ziua a doua Surprize, surprize
Ploile s-au cam terminat, căldură mare dar chef de muzică faină şi de fotografiat. Numai bine că ajung la Dust Bolt şi iau din plin un jet de apă, alături de alţi colegi, de la un furtun de apa folosit special de pază pentru a răcori publicul. Aparatul e ok, lentila la obiectiv prezinta condens şi picături de apă pe interior. Numai centrul lentilei este uscat
Folosită pe obiectiv, lentila scoate un efect fain, cu o vignetare de care nu sunt prea mândru, aşa că soluţia oferită online şi rapid de un prieten o pun în aplicare (e mare lucru să ai fb şi prieteni). E secret mare numai bun de spus, aşa că fuguţa până la primul market mai serios din centru, o pungă de orez şi o caserolă de alimente (bafta mea ca aveau acolo şi că incăpea obiectivul în caserolă), pune tată obiectivul în orez, îngroapa-l bine bine, închide caserola, lasa câteva ceasuri şi apoi vezi rezultatul.
Pînă la urmă am tras la Dust Bolt şi cu celelalte obiective din dotare, în general fixe am folosit. Numai bine că am descoperit şi locul cu prize de încărcat telefoane, acumulatori şi alte daravele, mai scap vreo două formaţii de la fotografiat şi constat dupa vreo o oră că treaba cu orezul funcţionează, jumătatate din picături se uscaseră, mulţam Ioane!
Converge e o trupă de la care nu am avut aşteptări deşi prietenii mi-au spus că merită să îi văd. Au fost foarte faini şi au dat tot ce au avut mai bun. Efectul meu de la umezeală nu dispăruse aşa că în poze au ieşit băieţii cu vignetări interesante. The Thirteenth Sun şi Ordinul Negru nu m-au entuziasmat în mod special.
De la Powerwolf am avut multe aşteptări, mai ales cu ultimul album The Sacrament of Sin. Comunicarea lor cu publicul a fost faină ca de obicei în show-urile lor, dar la capitolul muzică au avut multe disensiuni, erori, neînţelegeri şi mai ales vocea m-a dezamăgit . Nu au dat maximum din ei, faţă de multe alte trupe din fest. Şi la Powerwolf lipseşte ceva care pentru mine contează, un bas care să rupă. Dincolo de toate, lumea s-a simţit bine . Au urmat Full of Hell la care doar am stat şi i-am ascultat şi apoi Dying Fetus la care sincer nu am mai rezistat din cauza oboselii şi mai ales din cauza aşteptării pentru ce avea să urmeze în a treia zi, un vis de vară cu Amorphis şi W.A.S.P dar şi cu bucuria de a descoperi alţi prieteni lângă noi sau pe scenă. Obiectivul era uscat complet.
(Va urma)
Claudiu Bîrliba
Hai la Rockstadt!
„Hai tata la Rockstadt”, aşa mi-au spus copiii anul trecut. Dacă vă place muzica rock şi în special tot ce ţine de partea grea a rock-ului, metalul nostru cel iubit, atunci sunteţi binevenit la unul din cele mai tari festivaluri din România: Rockstadt Extreme Fest on the ground of Transylvania sau mai pe scurt Rockstadt Extreme Fest, sau Rockstadt sau cel mai scurt REF.
Rockstadt Extreme Fest este o sărbătoare din România dedicată iubitorilor de metale grele şi mai puţin grele, desfăşurată sub Cetatea Râşnov. De vreo doi ani încerc să ajung la REF, anul acesta au tras copiii de mine şi cu amabilitatea organizatorilor prin acreditarea acordată, am fost trup şi suflet acolo unde am simţit muzica, fotografiind ceea ce trăiam prin sunet.
Vă gândiţi că ce o fi aşa special. De şase ani încoace caţiva oameni aduc unele din cele mai faine trupe din domeniu. Anul acesta timp de 4 zile sărbătoarea rockului a fost în România la Râşnov în perioada 2-5 august 2018, cu prezenţa celor de la Amorphis, Obituary, W.A.S.P. şi In Flames headliner, dar şi cu concerte susţinute de o mulţime de formaţii cunoscute cum ar fi Powerwolf , Septicflesh, Enslaved şi alte aproximativ 50 de formaţii . 4 zile, două scene, mii de oameni şi multă bucurie.
Nu aş putea spune câţi oameni au fost, 5000+7000 10000 dar nu numărul de oameni contează ci atmosfera la un concert. Totul a fost ca la carte organizat, programul concertelor s-a respectat în proporţie de 90 la sută, mâncare bună, bautura pentru toate gusturile şi mai ales cozi foarte mici faţă de alte concerte. Am fotografiat de unde am apucat cu excepţia fotopit (aici nu am avut acces, poate la anu’), backstage şi scenă. Nu am fotografiat prea mult oamenii din public , nu am căutat portrete de spectatori. Am crezut în ceea ce se întampla pe scena, doar pentru ei am venit . Ştiu sună egoist dar prin oamenii din public anonimi sau prieteni buni sau noi prieteni am trăit muzica. Vă las pe voi să descoperiţi ce am simţit atunci.
REF 2018 Prima zi + Adaptarea
Am stat alături de ei de Enslaved, de Obituary, ascultat, văzut, fotografiat. Ce poţi să îţi doreşti altceva? Ce poţi să îţi doreşti să trăieşti alături de cei cu care ai crescut doar ascultând vinilul sau cu trăind cu ochii la posterul de pe dulap. Clipa trece repede, mai ales când…. Ingested ne surprind cu un show agresiv, dar foarte sufletist şi puternic ca sunet. Impure Wilhelmina ne duce la un metal super meditativ pentru mine. Get The Shot m-au uimit cu mesajul lor antisistem alături de cei W3 4r3 NUM83R5. LA Dirty Shirt nu ştiu cum am fotografiat de la atâta cântat şi dansat, poate cel mai sufletist show făcut de ei vreodată alături de Ansamblul Transilvania. Au mai fost şi alţii, la unii am rezistat, la alţii nu am ajuns. Mi-a părut rău că nu i-am văzut pe cei la Sur Astru şi pe cei de la Obscure Sphynx şi am ratat şi Syn Ze Sase Tri. În schimb am vibrat pe muzica celor de la Enslaved, cei ce au depăşit blackul mergând spre un progresiv meditativ foarte matur, asa cum ne-au obişnuit pe ultimele albume. Cei dela Obituary au incheiat seara pe scena mare, cu un show pentru mine prea scurt. Mi-au adus aminte de Destruction şi de zilele când ascultam mai mult Overkill în defavoarea muzicii celor de la Obituary. Gura căscată. Ceasurile ne trimit la odihnă pentru a doua, a treia şi a patra zi. (Claudiu Bîrliba)
Va urma
Artistul fotograf Andrei Baciu a vernisat la Iaşi două expoziţii
Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi a găzduit marţi, 31 iulie 2018, vernisajele expoziţiilor de fotografie „La Bunica” şi „Viaţa şi întâmplările din jurul podului de la Blejoi”. Acestea se află expuse în galeriile de artă din Parcul Copou („Labirint” şi „La Gard”). Seara a fost deschisă de moderatorul evenimentului, Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi, care a amintit că Andrei Baciu a fost invitat încă de anul trecut la Iaşi pentru a prezenta publicului două din expoziţiile sale. În continuare, dr. Mircea Platon, redactor-şef al revistei „Convorbiri literare”, cel ce a semnat prefaţa e-book-ului „La Bunica”, şi-a exprimat bucuria pentru că Andrei Baciu a venit la Iaşi şi a relatat cum a început colaborarea cu acesta. „Cunoaşteam foarte bine spaţiul din care provenea Andrei Baciu pentru că în copilărie mergeam la Vălenii de Munte în zona Prahovei, pentru a-mi petrece vacanţele din copilărie. Acest lucru mi-a permis să intru în lumea lui Andrei Baciu. Mi-a plăcut în albumul <<La Bunica>> faptul că Andrei Baciu ne prezintă frumuseţea şi demnitatea acestei lumi patriarhale româneşti. Mulţi consideră că această lume ar trebui să dispară cât mai repede pentru a ne europeniza. Proiectul <<La Bunica>> este unul antropologic. Prezenţa continuă a bunicii este mărturisită prin geomertia unui interior la scară umană”, a remarcat dr. Mircea Platon. La rândul său, Andrei Baciu a vorbit despre nevoia de a se exprima într-un proiect şi a explicat de ce a ales să construiască cele două expoziţii. Programul a continuat cu prezentarea slide-urilor şi cu expunerea etapelor parcurse în expoziţii. Partea a doua a evenimentului a aparţinut celor aproape 50 de participanţi, care au transmis gândurile lor legate de expoziţiie lui Andrei Baciu. La final, autorul expoziţiilor a oferit câte o imagine însoţită de autograf, mulţumind Clubului Fotografilor Iaşi pentru implicarea în organizare precum şi lui Florin Aioanei pentru afişele realizate.
Clubul Fotografilor Iaşi, la Tabăra „Căutându-l pe Eminescu”, ediţia a III-a
În perioada 26-29 iulie 2018, la Memorialul Ipotești „Centrul Național de Studii Mihai Eminescu” a avut loc cea de-a treia ediţie a Taberei „Căutându-l pe pe Eminescu”. Din partea Clubului Fotografilor Iaşi au participat următorii membri: Cristina Zaharia, Mihaela Ajităriţi, Cristian Vidraşcu, Florin Aioanei, Constantin Ciofu şi Nicu Apostu. Programul a cuprins trei prezentări pregătite de către artistul fotograf Andrei Baciu din Ploieşti, precum şi o expunere a artistului fotograf Mircea Berzegheanu. Fotografii din judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ Suceava şi Bacău au realizat de asemenea imagini în satul natal al poetului naţional Mihai Eminescu, ajungând în centrul vechi al oraşului Botoşani, la Mănăstirea Vorona şi în Rezervația Tisa din comuna Tudora. Cele mai reușite fotografii ale participanților la tabără se vor regăsi într-un album și într-o expoziţie. Radu Căjvăneanu, coordonatorul Centrului Europe Direct Botoșani, a prezentat în cadrul taberei albumul expozişiei itinerante de fotografie „Europa în regiunea mea – Nort-Est România”, care cuprinde imagini din cinci judeţe ale ţării. „Tabăra de la Ipoteşti este unul dintre cele mai importante evenimente din Moldova dedicat artei fotografice. Întâlnirea se datorează lui Relu Oneaga de la Memorialul Ipoteşti precum şi micii echipe a Clubului Foto FOCUS Botoşani. Faptul că s-a reuşit organizarea consecutivă a trei ediţii înseamnă foarte mult. Sunt o mulţime de proiecte care încep şi se termină din diferite cauze. Numărul mare de participanţi, pasionaţi şi profesionişti în arta fotografică, precum şi prezenţa artiştilor fotografi Andrei Baciu şi Mircea Berzegheanu, a oferit taberei de la Ipoteşti valoare. Turele foto, prezentările dar mai ales discuţiile dintre participanţi pot naşte idei care să se concretizeze în proiecte comune”, a spus Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi. Amintim că tabăra de la Ipoteşti este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Botoșani şi organizat de Fundația Județeană de Tineret Botoșani, în colaborare cu Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”. În organizare s-au mai implicat Clubul FOCUS Botoșani și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani.
Panotarea expoziţiilor artistului fotograf Andrei Baciu
La Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi a avut loc marţi, 17 iulie 2018, prima parte a panotării expoziţiilor „La Bunica” şi „Viaţa şi întâmplările din jurul podului de la Blejoi”, semnate de artistul fotograf Andrei Baciu. Duminică, 29 iulie, prin implicarea membrilor Clubului Fotografilor Iaşi şi a lui Andrei Baciu, expoziţiile au fost puse în cele două galerii ale Casei de Cultură „Mihai Ursachi”.
Expoziţia de fotografie „Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi”
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Galeria de Artă “La Gard”
Expoziţie de fotografie
„Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi”
Andrei Baciu
Perioada expoziţională: luni, 30 iulie 2018 – vineri, 17 august 2018
Vernisaj: marţi, 31 iulie 2018, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”
„Spune înțeleptul că, la o primă privire, anume aceea a cuiva încâlcit cu totul în mreaja feroce a aparențelor, a lumii de carne și de țărână, o piatră este doar o piatră. Apoi, pentru omul care începe să se trezească și să simtă că, dincolo de ceea ce văd ochii trupești, se află și Altceva, o piatră nu mai este o piatră. În fine, când cel ce înainte era doar un neinițiat ajunge să respire aerul dulce al rosturilor supravizibile ce ne cheamă, de fapt, pe toți, o piatră se transformă din nou într-o piatră – tocmai pentru că, din acest punct al vieții, a ajuns să-i înțeleagă adevărata sa menire.
E drept acum, un pod nu este o piatră și, în ceea ce îl privește pe subsemnatul, nu știe nici el foarte exact dacă și cât de departe se va fi aflând pe vreo cale a devenirii. Numai că, până la urmă, picioarele, măcar, ale podului de cale ferată din Blejoi, pe care astăzi rar se mai târâie vreun tren rătăcit, sunt tot din piatră. Și, în al doilea rând, deși trec pe lângă el, pe podul paralel, de mașini, de o viață, abia de curând am început să îmi dau seama că, ați ghicit, acesta și împrejurimile sale nu sunt doar ceea ce par din viteză.
Într-adevăr, dacă, fără vreun obiectiv precis, te plimbi pe el încoace și-ncolo ori dacă te învârți în jurul lui, pe un mal sau celălalt al Teleajănului, ori chiar sub el, profitând eventual și de șoseaua care coboară dinspre drumul principal și merge puțin paralel cu râul, riști, statistic vorbind, să fii complet dezamăgit. Ba parcă te indispune și ți se lipește de cerul gurii seceta perioadelor în care nu se întâmplă nimic semnificativ, a perioadelor, cum ar veni, de lung repaus într-ale profanului.
Dar, la răstimpuri și din senin parcă, puseuri de timp fermecat inundă totul cu a lor lumină străluminie. Oameni și biciclete, păsări, câini și cai – bașca peștii din apă –, copii la joacă sau mergând la școală, adulți îndreptându-se spre serviciu pe lângă cantonul părăsit, pescari, bătrâni cu sarcini sau făcându-și de lucru, câte unul, câte doi, câte câți vrei, unii având chef de vorbă, alții nu, rar deranjați de fotograful care le dă târcoale, aceștia toți devin subit actori într-o piesă tainică în care nici măcar nu știu că joacă, însă o piesă nu mai puțin reală, pe care autorul acestor rânduri nu poate decât a se strădui să o consemneze cu ajutorul aparatului de la gât.
Căci, da, cel din urmă s-a declanșat numai atunci când a simțit acele clipe ce urcă, dinspre părelnic, înspre esență, din material, în supravizibil, de la denotativ, la metaforă. Și, cum cele de sus încep de fapt imediat de pe pământ, înseamnă că orice metaforă este, ori poate fi, o scară. Iar o scară, știm cu toții, este așa, ca un pod ridicat în picioare. Așa, un pod care tocmai a înviat dintre cei morți.
Afiș: Florin Aioanei
Mediatizare: Constantin Ciofu
http://clubulfotografilor.ro/
https://www.facebook.com/clubulfotografiloriasi
www.andreibaciu.ro
https://andreibaciu.blogspot.com
Expoziţia de fotografie „La Bunica”
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Galeria de Artă “Labirint”
Expoziţie de fotografie
„La Bunica”
Andrei Baciu
Perioada expoziţională: luni, 30 iulie 2018 – vineri, 17 august 2018
Vernisaj: marţi, 31 iulie 2018, ora 18:30, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”
„Nu cred că oamenii mănâncă icre negre pentru că le place, ci pentru simplul motiv că sunt icre negre. Şi chiar nu e adevărat că între Frumos, Adevăr şi Bine se află nişte prăpastii adânci. Din contră! Mă rog, oricum, nu ştiu, uneori îţi vine să ţii pentru tine toate cuvintele temându-te ca nu cumva indiscreţia pe care le-o imprimi pe cât de uman, pe atât de nevolnic să nu tulbure cu stridenţa ei liniştea aşternută domol împrejur. Însă da, aşa este, există locuri pe care Dumnezeu le-a lăsat pe pământ în speranţa că, în veacul atoatenegator, ne-om întâlni cu noi înşine.Un astfel de loc este cel căruia, de când mă ştiu, îi zic „la Bunica”. Aici a locuit nu mamaie, aşa cum ar părea, ci de fapt străbunica mea, căreia însă eu îi ziceam aşa, „Bunica”. E vorba de o casă veche ţărănească zidită fix în AD 1900, alcătuită din două camere, un mic hol şi un cerdac. În faţa ei, o curte cu o iarbă numai bună să te întinzi pe ea şi să te uiţi la cer, la nori ori la stele – alegerea ta. Pe astea poţi, eventual, chiar să le şi priveşti, ceea ce, mie unul, uneori îmi mai şi iese. Bine, din nou, doar dacă vrei, categoric. În dreapta cum intri pe poartă dai de o mică bucătărie cu două gemuleţe, de pe a cărei uşă albastră de lemn vopseaua a început să se scorojească.
Dar adevăratul spectacol începe în cele câteva încăperi, pe care Maia (citeşte: „mamaia”) le-a păstrat intacte de la moartea mamei sale, adică de mai bine de cincisprezece ani. Ai senzaţia că Bunica tocmai a ieşit niţel să schimbe o vorbă prin vecini şi că ele, încăperile, pline de lucruri vechi, pline de lumină, continuă să respire odată cu jocul umbrelor în fereastră şi cu plutitul agale al unor fire de praf rătăcite prin zonă. Aceasta este treaba lor, a tuturor, îmi dau seama, a paharelor pentru sirop de vişine puse acum unul peste altul pe pervaz, a patului prin care fereastra îşi varsă roşu-rozaliu lumina sa lină, a vazei de lemn cu lumânare şi busuioc în ea, a hainelor din cuier sau a celor două taburete ce îşi întind somnoroase picioarele.
Dar, ştiţi, eu aici simt uneori nevoia să mă retrag din agitaţia asta uneori atât de sterilă a cotidianului, din clănţănitul ăsta parcă fără de suflet al lumii. Da, e adevărat, acesta este unul dintre locurile unde ţi se oferă şansa de a deveni, hmm, înţelept.”
Afiș: Florin Aioanei
Mediatizare: Constantin Ciofu
http://clubulfotografilor.ro/
https://www.facebook.com/clubulfotografiloriasi
www.andreibaciu.ro
https://andreibaciu.blogspot.com
Tabără la malul mării, vis împlinit pentru 180 de copii
Pentru câteva zile, alături de copiii beneficiari ai taberei de vară de la Eforie Sud, organizată de Asociaţia „Glasul Vieţii” din Iaşi, am trăit sentimentul de libertate şi de fericire neîngrădită, pe care doar vacanţa de vară ţi-l poate insufla. Modul lor discret de a trăi, în ritmul domol al verii, a fost o lecţie.
Devenită deja o tradiţie, tabăra de vară organizată de preotul Dan Damaschin, prin intermediul Asociaţiei „Glasul Vieţii” din Iaşi, s-a desfăşurat anul acesta la Eforie Sud, în perioada 12-18 iulie 2018. În seara zilei de miercuri, 12 iulie, un grup de voluntari, călăuziţi de preotul Dan Damaschin, a urcat 180 de tineri în trei autocare. Au încărcat un maldăr de bagaje şi au pornit spre malul Mării Negre. Odată ajunşi în tabără, uşor timoraţi de emoţia primei întâlniri cu marea, şi-au făcut cu repeziciune noi prieteni şi au pornit în explorarea noii aventuri. Timp de o săptămână, copiii au avut activităţi educative, dar cel mai mult s-au bucurat de apă, nisip şi soare. Ziua începea la ora 6:30 cu rugaciunea de dimineaţă şi continua cu înviorarea şi cu micul- dejun. Până aproape de prânz profitam de soare şi de plajă, copiii bălăcindu-se sau construind castele de nisip. Masa de prânz era urmată de o bine-meritată odihnă, urmând ca în fiecare seară să desfaşurăm programe diferite, menite să antreneze copiii atât în concursuri educative, pe teme biblice sau de cultură generală, cât şi la distracţie. Serile au devenit un timp pentru fiecare plăcere a copiilor. Teatrul a fost combinat cu muzică şi istorie, iar pictura a fost combinată cu matematica şi natura. Nu au lipsit jocurile pentru dezvoltarea personalităţii şi a încrederii în omul de alături. Chiar şi ploaia a fost pentru noi un motiv de bucurie. Am dansat în bulbucii stropilor de ploaie, ne-am stropit cu apă şi am colindat plajele desculţi, căutând scoici.
Sentiment de libertate şi de fericire neîngrădită
Programul a mai cuprins un mini-campionat de fotbal, dar şi „Seara valorilor”, unde talentul micuţilor la dans, muzică şi desen le-a adus câte un premiu. Înainte de culcare, făceam rugăciunea de seară, ne aşezam în paturi şi adormeam povestind întâmplări năstruşnice. Sâmbătă, 14 iulie, am luat parte la Festivalul Aviaţiei, desfăşurat la Tuzla. Cu toţii au urmărit cu mare curiozitate şi uimire acrobaţiile avioanelor în zbor. Duminică-dimineaţă, am luat parte cu bucurie la Sfânta Liturghie în Biserica „Schimbarea la Faţă” din Eforie Sud, unde copiii au fost spovediţi şi împărtăşiţi. Pentru câteva zile, alături de copiii din tabăra, am trăit sentimentul de libertate şi de fericire neîngrădită, pe care doar vacanţa de vară ţi le poate insufla. Modul lor discret de a trăi, în ritmul domol al verii, a fost pentru mine o lecţie. Am găsit la ei respectul. Dădeau „bună ziua” fiecărui om întâlnit la plimbarea pe faleză pentru că „aşa se face la noi în sat, doamna”. Şi-au manifestat grija pentru cei dragi („doamna, oare băietul doarme?”) şi spiritul de echipă („doamna, v-am păstrat un loc la masă”). Mi-aş dori ca sufletul lor sa nu se usuce sub privirile celor prea grăbiţi şi prea ocupaţi în mijlocul cărora ne ducem mai toţi zilele. Miercuri, 18 iulie, am ajuns cu bine acasă, încărcaţi cu bagaje pline de amintiri frumoase şi cu prietenii legate poate pentru mai mult de o vară. Astfel, o mână de voluntari, coordonaţi de preotul Dan Damaschin, a reuşit şi anul acesta să îndeplinească visul de a vedea marea pentru 180 de tineri. (Mihaela Ajităriţi)
Tabără de artă fotografică la Ipotești
Fotografi din Botoșani, Iași, Bacău și Suceava vor fi veni, în perioada 26-29 iulie 2018, la Ipotești pentru a participa la Tabăra de artă fotografică, ediţia a III-a organizată de Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii “Mihai Eminescu”. Scopul activităților din cadrul taberei este de a descoperi și a imortaliza locurile unde a copilărit poetul Mihai Eminescu. Activitățile vor fi organizate în ateliere de fotografie, coordonate de Andrei Baciu, artist fotograf din Ploieşti. Fotograful profesionist Mircea Bezergheanu va prezenta gama variată a aparatelor Olympus. Cele mai reușite fotografii realizate de participanții la tabără se vor regăsi în cadrul unei expoziții itinerante organizată la Memorialul Ipotești și la cluburile foto participante la acest proiect.