E marţi, 31 martie 2015. Ceasul arată ora 18:30. Vreo două duzini de oameni îşi îndreaptă paşii spre Casa de cultură ,,Mihai Ursachi” din Copou. Scopul: vernisajul expozitiei “Paşi prin Iaşi” aparţinând lui Codrin Popescu, membru al Clubului Fotografilor Iaşi.
Cine sunt acesti oameni care ocupă scaunele din sala de vernisaj? Colegi de club, prieteni, cunoştinte, curioşi, oameni mari şi mici, cu ochelari, mustaţă, paltoane sau nu, oameni care s-au gândit că cel mai plăcut mod de a-ţi petrece seara de marţi este să stai o oră într-o sala cu proiector, cu o mana de oameni pe care nu îi cunoşti şi să îl asculţi pe Codrin (pe care îl cunosti din liceu, de pe stradă, de pe Facebook, de la scara B a blocului, din club) cum îţi explică de ce pe gardul din Copou sunt agăţate 18 (atentie! nu 19, da?) fotografii în format puţin mai mare decât de obicei, fotografii care îţi arată acelaşi Iaşi dintotdeauna, dar de data asta văzut din perspectiva unui fotograf care a reuşit să îţi demonstreze că dacă ştii unde şi când să te uiţi, descoperi o latură nouă, mult mai interesantă a oraşului decât cea pe care o stii zi de zi din drumul spre serviciu/scoala/farmacie. Daca nu ai reuşit să ajungi la vernisaj, încă nu e târziu. Expoziţia ramâne deschisă până pe 18 aprilie 2015 tuturor aventurosilor dispuşi sa urce dealul Copoului in zilele cu vreme buna. Iar daca vreti sa il cunoasteti mai bine pe fotograf, caci ati ratat şansa de a discuta direct cu el, îl gasiti la adresa http://codrinpopescufoto.blogspot.com/ Aruncati un ochi pe acolo şi, eventual, un comentariu la o fotografie care v-a plăcut sau nu. Acel comentariu, fie el si negativ, este cel mai simplu mod prin care îţi poti arata aprecierea faţă de munca omului cu aparat. Cei prezenti la vernisaj au avut ocazia sa vizioneze şi o serie de fotografii mai puţin obişnuite în care erau înfăţişati membri ai clubului în diferite ipostaze mai mult sau mai putin flatante în încercarea de a obţine acele fotografii impresionante care apar în mod regulat pe gardul din Copou. Prezentarea a fost realizată de Marius Balan, caruia îi şi mulţumim pe aceasta cale. (Text realizat de Ionuţ Rebegea)