Vernisaj expoziție „Tăcerile din cetini”
Pentru o parte a membrilor Clubului Fotografilor Iași, actul fotografic ține în primul rînd de regăsirea acelui mod existențial care i se potrivește umanității dar pe care ea, rătăcită pe căile unei tragice civilizații, continuă să îl refuze. De aici, multiplele mobilizări pentru turele în „natură”, adică în acele locuri în care nu (prea) mai funcționează măsluirile existențiale ale agresivei noastre oicumene.
Retrăirea, fie și numai pentru cîteva zeci de minute, a adevăratei lumi de care se leagă fibra noastră intimă este îndeajunsă răsplată pentru aceste escapade, făcute în limita posibilităților materiale și de timp, însă, de-a lungul anilor, fericiții călători au avut mereu generozitatea să împărtășească și celorlalți sublimul experienței lor. De aici tendința de a perfecționa genuri precum fotografia etnografică ori de natură, de peisaj, de „viață sălbatică”, apelînd eventual la portret, portret animalier ori macrofotografie. Pe această direcție a înaintat și una dintre cele mai dedicate prezențe ale grupului în cauză, Mihaela Burlacu, care însă, prin expoziția „Tăcerile din cetini” (de distins și numerologic: între 21.11 – 11.12.2022, la Galeria „La Gard”; vernisajul, cu proiecții pe fond muzical, la 22.11, în sala „Diotima” a Casei de cultură), face dovada unei salutare radicalizări, ca tehnică și ca mesaj.
Într-adevăr, artista exclude, în cele mai bine de 50 de imagini, prezența umană, nu doar ca portret ori siluetă, dar chiar și cea sugerată de vreo scîndură, de vreo cabană, animal domestic, pilon de rețea, cărare ori marcaj turistic. Subiectele sînt, mai toate, pur silvice (apar și cîteva panoramări de creste, dar tot peste freamătul codrilor) și, fascinat de înalta viețuire ce ți se dezvăluie, nu ai decît să te pătrunzi de evidența că nesfîrșita violență antropică pare a fi fost, în sfîrșit, dată la o parte și să înțelegi că, vorba lui Eminescu, „planetul ce ne poartă cugetă adînc și sfînt”.
Căci expozanta știe să vadă și, dincolo de condiția de manifest ecologic ori de superior eseu fotografic, cheamă de fapt la contemplarea barbariei noastre, în contrast cu adevărata civilizație, pe care o așteaptă de la noi bătrînii pădurii, miile de mii de ramuri, de trunchiuri, de cetini, de creste de brazi… Pînă atunci, ei etalează, în cadre care par a li se supune, ca umbre de mărturii, o rețea rizomatică, o viguroasă frăție a vieții, de care și neamul omenesc pare a fi fost în stare, cîndva – sugestia de anamneză se obține și din preferința pentru pîcle, cețuri, griuri hibernale, la care se adaugă mai multe poematice supraimpresiuni.
De altfel, se profită de sugestiile aduse, prin anii 1980, de arta fractală, cu dezvoltarea prodigioasă a cîte unui motiv, dar și de estetica tapiseriei populare, de vreme ce perspectiva albertiană este evitată și suprafața (adeseori, mai curînd) picturală se consumă în ritmuri lineare ori în bumbi cromatici de toată delicatețea. Chiar și grandiosul geologic pare să cadă în pragul fabulosului viețuirii vegetale și este un punct de onoare să obții textură și tonuri din mușchiul îngălbenit pe coaja copacului ori din siluete de trunchiuri desfrunzite. Rareori un artist a pus atîta obstinație în a căuta în natură adevărul – și, mai ales, Adevărul, așa cum fac pustnicii! – încît se poate spune că, prin aceasta, lirismul școlii de pictură ieșene și-a găsit un debușeu dintre cele mai sigure în mediul, încă atît de subestimat artistic, al fotografiei.
Nu se cuvine a fi trecută cu vederea (ținînd cont și de perioada expozițională, ce cuprinde sărbătoarea Sfîntului Andrei, vechiul an nou dacic, apoi Ziua națională) nici dimensiunea curat patriotică a manifestării, chemarea de a ne regăsi echilibrul regăsindu-ne țara – de nu cumva ultima care mai poate cînta din asemenea codri. Cu atît mai mult se înalță zgomotul pe care îl fac tăcerile din cetini. Poate că el va fi ascultat cu urechea inimii și, odată cu el, și cei care îl îndreptățesc.
Text: Ioan Răducea
Prezentare expoziție:
Fotografii vernisaj: Adrian Purice
Vernisaj „Jurnal de Călătorie, Înălțimi”
Text: Adrian Purice
Prezentare expoziție:
Imagini vernisaj:
Întrevedere publică 13.12.2022, vernisaj
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Întrevedere publică
Prelegeri despre fotografie
Sumar:
„Boogie”, prezentare de Adrian Purice
Vernisajul expoziției „Jurnal de Călătorie, Înălțimi”, prezentare de Vasile Iacob
Moderator și realizare afiș: Adrian Purice
Întrevederea va avea loc marți, 13 decembrie 2022, ora 18:30,
în sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, Parcul Copou.
Accesul este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de fotografie.
Linkuri utile:
Întrevedere publică 22.11.2022, vernisaj
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Întrevedere publică
Prelegeri despre fotografie
Sumar:
„Stenopa”, prezentare de Gheorghiță Epureanu
Vernisajul expoziției „Tăcerile din cetini”, prezentare de Mihaela Burlacu
Moderator și realizare afiș: Adrian Purice
Întrevederea va avea loc marți, 22 noiembrie 2022, ora 18:30,
în sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, Parcul Copou.
Accesul este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de fotografie.
Linkuri utile:
www.facebook.com/clubulfotografiloriasi
Informații despre stenopă:
Vernisaj expoziție „STREET SPIRIT”
„Spiritul străzii” a ajuns la Iași, însoțit de Cristina și Cosmin Gârleșteanu care au împărtășit cu publicul prezent ce înseamnă pentru ei fotografia de stradă. Expoziția care întrunește 45 de momente furate străzii, furate timpului și așezate cu iscusință pe hârtie de fotografi din 12 țări și care subliniază diversitatea umanului, a socialului cu tot ce implică el, a fost vernisată pe data de 12 noiembrie începând cu orele 15 în Sala Diotima a Casei de Cultură Mihai Ursachi.
Fotografia de stradă este un decupaj al realităților care trec pe lângă noi zi de zi, prea grăbiți să le observăm uneori, bucăți de viață „salvate” de ochiul fotografului și redate societății, prin cea mai vie oglindă: fotografia. Am aflat de la Cosmin și de la Cristina că nu toate turele foto sunt încununate de fotografii așa cum îți dorești, fiind uneori suficient să ieși pe stradă, să observi oamenii și să fotografiezi doar cu ochiul minții, pentru că imaginea respectivă se așază cuminte pe nevoile tale. Dacă pasiunea pentru fotografia de stradă poate fi adictivă, ea poate, de asemenea, să fie medicament, așa cum ne spunea Cosmin. Medicament atât pentru fotograf, pentru că te poate ajuta să exprimi stări care nu pot lua altă formă decât fotografia, cât și pentru privitor, așa cum au afirmat unii participanți din sală, pentru că te poate ajuta să te identifici, să regăsești stări revelate de imagine care să te proiecteze înapoi în lumea ta.
Întrebările din sală au animat atmosfera invitându-ne să ne gândim la potențiale situații întâlnite în ture foto de fotograful iubitor de stradă, dar și la fotografia de stradă ca ceva care oferă viață sau ia din viață, dacă e să ne gândim că uneori pui fotografia înaintea a tot ceea ce te-ar mai putea pasiona. Fără a avea pretenția de a fi lămurit toate dilemele fotografiei de stradă, care rămâne valoroasă tocmai prin provocările ei, cei care au participat la întrevederea cu Cristina și Cosmin Gârleșteanu i-au putut înțelege mai bine valoarea și au putut gusta împreună cu un blondin mic și răbdător din bucuria invitaților noștri de a reda oamenilor momente din viața lor, într-o formă care „durează toată viața”, ba chiar și dincolo de ea.
Mulțumiri Cristinei, lui Cosmin și lui Igor pentru prezența la Iași și de asemenea tuturor celor care au fost prezenți în sală, cu mențiunea că vă așteptăm cu drag la următoarele întrevederi publice organizate de Clubul Fotografilor Iași.
Text: Cătălina Neculau
Mulțumim Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” pentru găzduirea acestui eveniment.
Moderator: Cătălina Neculau
Coordonator expoziție: Mihaela Ajităriți
Realizare afiș: Ghenadie Cebanu
Vernisaj expoziție „Dobrogea, tată, Dobrogea!”
Marți, 11 octombrie, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a fost vernisată expoziția „Dobrogea tată, Dobrogea!“ a fotografului Mircea Bezergheanu. În miezul toamnei, ne-am trezit cu Dobrogea în Parcul Copou și nu oricum. Timp de două ore, Mircea Bezergheanu ne-a purtat, prin intermediul fotografiilor, filmărilor și poveștilor, prin anotimpurile și stările Dobrogei, ”locul în care cel mai vechi pământ se contopește cu cel mai nou pământ”.
„Dobrogea tată, Dobrogea!“ este proiectul de suflet al fotografului gălățean și visul său de a (re)aminti tuturor că tărâmul dintre Dunăre și Marea Neagră nu e un loc pustiu, ci un univers aparte prin diversitatea peisajelor, a formelor de relief, a formelor de viață, de la animale, păsări și insecte până la oamenii de diferite etnii.
Dincolo de datele statistice (aproape 8 ani de la începerea proiectului; ore, zile și nopți dedicate fotografierii și filmărilor în teren, în condiții meteo variate, pentru a surprinde specii endemice; 14000 de secvențe video din care aprox. 600 au fost incluse în partea I a peliculei; zeci de ore petrecute în studio pentru armonizarea ritmului muzicii cu secvențele din natură, cu sunetele naturale și cu vocea povestitorului din filmul documentar) și munca intensă, se află omul care și-a înfășurat sufletul cu frumusețea Dobrogei, cu locurile ei tainice sau „la vedere”, pline de legende. Nu poți fotografia natura dacă nu te faci una cu muntele, cu câmpia, cu pădurea, cu apele liniștite sau învolburate, una cu ploaia sau cu furtuna de ninsoare. Nu poți fotografia natura dacă nu-ți lași simțurile în brațele ei ca să-i poți desluși sunetele, stările, ritmurile, zbaterile de aripi, mesajele norilor, mirosul aerului. Mircea Bezergheanu a făcut asta și ne-a purtat pe Dealurile Babadagului, pe Valea Mahomencea, canionul șisturilor verzi, pe creasta bătrânilor Măcini, pe Câmpia Morfa, Grindul Lupilor, pe la Enisala, Sarichioi, pe gheața Lacului Razim și pe canalele și lacurile Deltei Dunării. Ne-a povestit și despre dihorul de stepă, șoimul dunărean, flamingo, șacali dar și despre cele șapte vânturi care modelează nu doar stâncile Pricopanului, Țuțuiatului sau Pietrele Mariei, nu doar nisipul sau gheața de pe malurile Dunării, ci și viața localnicilor pescari care vâslesc pe apele Deltei. Da, Dobrogea nu e doar tărâmul dintre ape, ci și tărâmul aflat la răscruce de vânturi.
Pentru cei care au fost marți seara în Sala Diotima, a fost un tumult de povești (despre fotografie și nu numai), imagini, emoții, sunete și culori pentru că Dobrogea, în esența ei, este viață, este spectacol indiferent de anotimp, indiferent de unde ai privi-o. Dobrogea e țara dintre cer, pământ și ape, unde natura ar crea liberă și ar da viață în continuare dacă oamenii ar lăsa-o să facă asta în felul ei. Până atunci, nouă ne rămân întrebările: „Ce ne-a făcut să ne îndepărtăm de esență? Ce ne-a făcut să ne îndepărtăm de libertate?”
Mircea Bezergheanu, mulțumim!
Curator expoziție, organizator și moderator vernisaj: Mihaela Ajităriți
Afiș: Adrian Purice
Streaming: Marian Bîrlădeanu
Text: Mihaela Burlacu
Mulțumim publicului pentru participarea activă la eveniment.
Mulțumim Casei de Cultură „Mihai Ursachi” pentru găzduirea acestui eveniment.
Linkuri proiect/autor:
Trailer proiect :
https://www.youtube.com/watch?v=YnXwpNXrwoI
https://www.youtube.com/watch?v=3xqjcW-_RDg
Pagina de Facebook a proiectului:
https://www.facebook.com/groups/RawDobrogea/
Blog personal Mircea Bezergheanu:
https://www.intufisuri.ro/
Canal Youtube Mircea Bezergheanu:
https://www.youtube.com/c/MirceaBezergheanu
Platforma streaming film “Dobrogea”:
https://streamerse.net/event/dobrogea
Vernisaj „La capătul lumii începe viața”
Seară de marți la Clubul Fotografilor, în Copou…
După întrevederea publică din seara asta, am plecat cu un gând. L-am comemorat pe colegul nostru Constantin Ciobanu care de curând – în termeni lumești spus – a ajuns la capătul vieții pământești iar Tudor Mazilu ne-a dus cu imaginile sale într-o călătorie fantastică până în Antarctica, ”La capătul lumii”. A fost o seară a „capetelor” dar am plecat cu puternicul sentiment că, de fapt, nu există nici un capăt, nu există final. Doar timpul și spațiul lumesc au capete. Raportat la infinitul Universului, ce înseamnă anii unui om? Un fir de nisip. Ce înseamnă viața unui om? Totul. Nu anii lui Constantin au contat, ci viața sa și felul în care a ales să-și lase sufletul să vibreze, să caute frumosul și să se/să ne bucure cu frumos. Fotografii, trăiri, idei, frământări, încurajări, proiecte, expoziții în Iași și în alte colțuri ale țării, călătorii, locuri, oameni… Neobosit într-ale fotografiei și cu o activitate intensă în Clubul Fotografilor Iași, Constantin Ciobanu a dăruit și a scris cu pasiune, cu lumina care va dăinui în fiecare din cei care l-au cunoscut. Călătoria lui Constantin merge mai departe, în lumi nevăzute…
Deși geografic Antarctica, tărâmul ghețurilor este la capătul lumii, imaginile lui Tudor nu mi-au lăsat impresia de capăt, de limită, ci mai degrabă de început… de început de viață… datorită faunei dar și apei. În singurul loc de pe Pământ care nu aparține nimănui, viața începe și curge firesc, natural pentru colonii numeroase și diferite specii de pinguini, de foci, de balene și păsări. Acolo, în zgomotul valurilor, stâncile și banchizele sunt teritoriile afecțiunii și ale gingășiei în familiile de pinguini și foci cu pui, sunt locul de joacă sau de ceartă al puilor, de cooperare și conflict între adulți sau al somnului leneș al leilor de mare. Ghețurile pe cât de mărețe, pe atât de inospitaliere sunt una din marile surse de apă ale Pământului iar apa nu poate fi sursa unui ”capăt”, ci însăși sursa vieții. Antarctica din fotografiile lui Tudor e sursa vieții. Pământul se adapă, își ia viață din țara care nu aparține nimănui ca să susțină însăși viața.
În seara aceasta, în Copou, prin imagini, prin tăceri apăsătoare sau pline de uimire, prin rememorări și replici haioase, am celebrat viața în toate formele iar nu capătul ei.
Mulțumim și drum lin, Constantin! Fotografia ta e vie!
Tudor, mulțumim! În seara asta, am simțit o ușoară briză de Antarctica! Felicitări și călătorii la fel de pline de viață!
Text: Mihaela Burlacu, Clubul Fotografilor Iași
Prezentare expoziție:
Fotografii vernisaj:
Vernisaj „OMUL SOCIAL”
Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași a găzduit la data de 12 iulie 2022 un eveniment organizat de Clubul Fotografilor Iași.
Seara a debutat cu prezentarea colegului nostru Ghenadie Cebanu care ne-a invitat să (re)descoperim tainele tehnicii fotografice cu experiențe live în utilizarea celor trei elemente de bază în fotografie: timpul de expunere, ISO și diafragma. Deși tehnica poate fi bază pentru o fotografie reușită, limitarea la tehnică în fotografie îi poate diminua impactul.
Partea a doua a întrevederii publice ne-a oferit un carusel de emoții generate de perspectiva colegului nostru Adrian Purice asupra condiției omului social, prin fotografiile de stradă reunite sintetic sub tema „Omul social”. Au fost discutate atât aspecte de tehnică fotografică, de compoziție, strategie cât și aspectele morale și legale ale fotografiei de stradă. De asemenea, s-a discutat mult despre caracterul documentar al acestui tip de fotografie, fapt ce a dus la alegerea subiectului expoziției. De la o temă inițial generică, denumită „De pe strada adunate”, tema s-a concretizat în una specifică, a observării omului social.
Un alt aspect discutat și disputat, a fost cel al realității modificate în fotografie, a responsabilității morale a autorului, a scopului editării și în final la compunerea cadrului. Nu au lipsit eternele întrebări precum „Au fost regizate sau nu cadrele?” sau „Ce obiectiv ai folosit?”. Dialogul dintre public si autor a condus la o înțelegere a intenției autorului, strategia acestuia, elementul de noroc al fotografiei de stradă sau elemente compoziționale alese de acesta, cuprinzând tot procesul care a condus la imaginea finală.
În acest context, imaginea finală devine, prin suma elementelor ei, un concept, o idee, care provoacă în privitor trăiri. A fost un prilej pentru cei din sală, regăsiți sau nu în aceste trăiri, să își exprime propriile rezonanțe și preferințe de a fi, călătorind de la singurătatea aparentă la conexiunea socială vizibilă care contribuie complementar la ceea ce suntem astăzi și ceea ce putem fi mâine.
Text de Cătălina Neculau
Prezentare expoziție:
Fotografii vernisaj:
Vernisaj „Ucraina și Rusia înainte de”
Delia ne-a mulțumit pentru încrederea acordată și ne-a lăsat și câteva cuvinte despre vernisaj: ”A fost o seară în care arta a fost în prim plan, arta care deține puterea de a aduce oamenii aproape și a scoate la suprafață ceea ce este frumos, deosebit și unic din locuri, persoane, momente. În timp ce îmi căutam inspirația pentru a mă pregăti pentru vernisaj, am urmărit filmul „Loving Vincent„, primul film animat pictat, care se concentrează pe ultimele săptămâni din viața lui van Gogh. Mi-am dat seama de puterea cadrelor zugrăvite precum o pictură de-ale artistului și am revizionat fotografiile din expoziție. Am regăsit aceeași forță de exprimare a ceea ce este uman și natural și am realizat câtă esență poate cuprinde fotografia, câte detalii poate surprinde. Un loc, un chip, o stare, un anotimp. Fotografia este printre cei mai tineri copii ai artei. Conectându-mă cu tema acestei expoziții, am reușit să observ un caleidoscop de trăiri și elemente ce conectează profund cele două țări, Rusia și Ucraina. Rădăcina slavă comună, amalgamul arhitectural de vechi și nou, spiritul ortodox sălășluind în fiecare așezământ bisericesc, râsetele, iarna, vara au fost scrise cu lumină și cu atenție de fotografi. Cei prezenți au ascultat povești din turele foto sau din vizitele individuale făcute în Ucraina spuse de membrii clubului prezenți la vernisaj: Nicu Apostu, Claudiu Bîrliba, Cătălina Neculau, Cristi Vidrașcu, Ghenadie Cebanu, Mihaela Ajităriți și Ioan Răducea. Seara s-a încheiat cu promisiunea că vom reveni în Ucraina pentru o colaborare mai concentrată în fotografie , atunci când va fi posibil și de ce nu, vom adăuga și Rusia pe lista țărilor de vizitat.
Publicul a avut bucuria de a urmări montajul celor 58 de lucrări expuse de următorii membri: Mihaela Ajităriți, Nicu Apostu, Cătălina Neculau, Claudiu Bîrliba, Constantin Ciobanu, Cristi Vidrașcu, Dorin Mocanu, Ghenadie Cebanu, Ionuț Rebegea și Alex Cerescu, colegul nostru fotograf, din Brașov.
Mulțumim Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” pentru găzduirea acestui eveniment.
Moderator: Delia Nechifor
Realizare afiș: Ghenadie Cebanu
Foto vernisaj: Gabriel Valentin Ajităriți
Prezentare expoziție: