Tură foto peste Prut
Fotografierea satelor/orașelor cu același nume aflate de-o parte și de alta a Prutului, e un nou proiect fotografic demarat de membrii Clubului Fotografilor, duminică 7 mai 2023.
Tura foto a început cu orașul Ungheni. O piața mare, tip bazar, a fost primul nostru obiectiv unde am încercat să surprindem atât multitudinea de chipuri cât și varietatea de mărfuri.
Un simbol în Ungheni este Podul Eiffel, un pod metalic peste Prut dintre Ungheni (Republica Moldova) și comuna Ungheni (România). Podul a fost proiectat și construit de Gustave Eiffel, care fusese invitat la Ungheni de către Direcția căilor ferate din Basarabia , 1877. Accesul publicului este oarecum restricționat deoarece podul se află chiar pe frontiera dintre România și Republica Moldova. Deci, nu poate fi vizitat în lipsa unui permis din partea autorităților de frontieră.
Următoarea nostră oprire a fost în Gara Ungheni. Gara feroviară din Ungheni este cel mai important nod feroviar din vestul Republicii Moldova. Aici garniturile ce ies din Republica Moldova trec de pe ecartament lat (standard sovietic) pe ecartament european (standard european). Aceasta procedură se mai face doar în câteva localități post sovietice.
Aleea de castani din Ungheni se numără printre cele mai lungi din Europa de Est, având peste 3 kilometri lungime și peste 650 de arbori. Aleea a fost plantată în 1975. În această perioadă a primăverii, castanii sunt înfloriți, iar mirosul se răspândește prin tot orașul.

În plus, Ungheniul este orașul parcurilor frumos amenajate cu lucrările sculptorilor Moldoveni și străini. Parcul central din Ungheni, a fost redenumit „Micul Cluj” în semn de mulțumire față de municipiul Cluj-Napoca. Cu suportul financiar al municipiului Cluj Napoca au fost reabilitate aleile, teatrul de vară și intrarea principală în parc. Ca și noutate, aici am găsit un mini cinema in aer liber pentru copiii ce rula filme și desene animate.
Printre atracțiile turistice ce ne-au captat atenția, a fost și Catedrala „Sfântul Aleksandr Nevski” . A fost ridicată în perioada când majoritatea bisericilor moldoveneşti, construite din nuiele şi lut, fiind vechi se ruinau, iar autoritatea ţaristă impunea ridicarea celor noi din piatră, după proiecte tip, elaborate la Sankt-Petersburg. Proiectul standard avizat, numit şi rusesc sau bizantino-rus, prin morfologia sa arhitecturală era străin culturii moldoveneşti. În cazul bisericii din Ungheni însă, A. I. Bernardazzi a reuşit să salveze situaţia printr-un proiect inspirat. Respectând rigorile arhitecturii ecleziastice ruse şi evitând plafonarea impusă de planul acelui timp, el a creat proiectul unei biserici deosebită de tot ce se construia atunci în gubernia rusă Basarabia, totodată împăcând toate părţile. Cupola joasă şi larg deschisă a bisericii face ca interiorul ei să fie dominat de imaginea lui Iisus Pantocrator într-o ipostază luminoasă, acest element, îndeplinind un criteriu iconografic. Ferestrele largi lasă lumina să cuprindă biserica în formă de cerc perfect. Din nou fiind respectată regula iconografică, pe pereţi apar imagini ale sfinţilor patriarhi, apostoli, evanghelişti, mucenici, în ordinea corespunzătoare. Executată în manieră realistă, aceasta nu întruneşte trăsături deosebite în pictura murală, dar uimeşte prin naturaleţea gesturilor, prin exactitatea desenului, minuţiozitatea redării detaliilor dar totodată şi simplitatea picturii.
Pentru că timpul alocat Ungheniului a fost scurt ne-am promis că vom revenii pentru o altă ocazie să surprindem in imagini zona industrială, alte câteva lăcașuri de cult și dacă vom avea ocazia și ceva din tradițiile zonei.
În drum spre casă ne-am oprit in satele Petrești și Medeleni. Biserica și școala alături de câteva case au fost în atenția aparatelor noastre foto. Ne-am promis să revenim și in aceste sate pentru a aprofunda câteva detalii din proiectul nostru.
Să spunem început bun acestui nou proiect!















La această tură au luat parte următorii membrii ai Clubului Fotografilor: Ioana Cozma, Mihaela Ajităriți, Ghenadie Cebanu, Alexandru Marius și Constantin Manea.
Text: Mihaela Ajităriți
Tura foto 29.01.2023
Pentru că iarna s-a cam lăsat așteptată, prima zăpadă nu putea să lase pasionații de fotografie în case. Prin urmare, cea de-a doua tură foto a anului 2023, care s-a numit, de altfel, „În căutarea zăpezii”, a găsit pe câțiva dintre membrii Clubului Fotografilor Iași, iubitori de natură, într-o drumeție prin pădurea Dobrovățului, proaspăt învelită cu zăpadă pufoasă și albă, asprită pe alocuri, de chiciură.
Ora 7, destul de matinală pentru o zi de iarnă, a adus împreună cei 11 colegi din Club care au trecut peste gerul și vântul aduse de iarna întârziată pentru a încerca să surprindă câteva dintre încercările timide ale zăpezii de a ascunde urmele anului care tocmai a trecut. Cu toate acestea, se mai puteau zări mărtuirii ale toamnei prin frunzele uscate agățate încă de crengile ce păreau încremenite în timp sau căzute înfrigurate pe zăpada ce scârțâia plăcut sub bocanci, dar și promisiuni de primăvară prin cântecul îndrăzneț al păsărilor venind parcă de dincolo de ger.
Cei care vă oferă câteva crâmpeie din iarna de pe ulițele pădurii Dobrăvăț sunt: Mihaela Ajităriți, Marius Alexandru, Ghenadie Cebanu, Vlad Colotilă, Neculai Creangă, Ionuț Loghin, Cătălin Manolescu, Cătălina Neculau, Maria Oleacu, Mona Lisa Șolescu și Cristi Vidrașcu.
Text: Cătălina Neculau
Panotarea expozitiei „AN2022″
Perioadă expozițională: 14 ianuarie-11 februarie 2023, vă așteptăm la o plimbare pe Copou
Vernisaj: miercuri, 25 ianuarie 2023, ora 18:30, sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, Parcul Copou
Fotograful care a surprins panotarea: Sorin Untu
Expun: Mihaela Ajităriți, Eduard Anton, Nicu Apostu, Marius Balan, Claudiu Bîrliba, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Vlad Colotilă, Ilona Corfu, Andrei Covrig, Ioana Cozma, Neculai Creangă, Cristina Dascălu, Gheorghiță Epureanu, Grigore Fusu, Răzvan Hatmanu, Vasile Iacob, Constantin Manea, Alexandru Marius, Tudor Mazilu, Dorin Mocanu,Cătălina Neculau, Gheorghiță Nemțanu, Maria Oleacu, Adrian Purice, Ioan Răducea, Mona Lisa Solescu,Cristi Țibu, Sorin Untu, Cristian Vidrașcu, Cristina Zaharia
Expoziție organizată în Iași, începând cu anul 2009, când a avut loc prima ediție, expoziția AN (alb-negru) a devenit o tradiție a Clubului Fotografilor Iași prin care membrii clubului încearcă an de an să prezinte Iașiului relevanța fotografiei Alb-Negru. Anul acesta, expoziția AN însumează 59 de fotografii 30X45 cm, alb-negru, realizate în anul 2022 de membrii Clubului Fotografilor Iași. Cuprinzând o varietate de subiecte, atent aranjate, plimbă privitorul de la înălțimile munților, prin peisaje de iarnă, la liniștea pădurilor, prin peisaje urbane, prin subteran sau pe stradă, îl așază în fața aparent tăcută a unor portrete pentru a-l duce mai apoi în fața unor clădiri și detalii ale acestora, dându-i posibilitatea de a se regăsi în locurile cele mai familiare lui.
Deschisă de Ziua Culturii Naționale și vernisată după Ziua Micii Uniri, această ediție spune povestea lui 2022, văzută prin fotografia alb și negru, pe care vă invităm să o descoperiți împreună cu noi participând la vernisajul care va avea loc la Casa de Cultură Mihai Ursachi, pe data de 25 ianuarie 2023, începând cu ora 18,30 în sala Diotima.
Ziua copiilor

Ziua copiilor nu poate fi sărbătorită decât alături de copii. Prin urmare, 1 iunie a oferit prin Școala Gimnazială și Primăria din Bălțați alături de Casa de Cultură Mihai Ursachi un moment în care copilăria a fost exprimată prin cântec, dans și voie bună. Atmosfera a fost însuflețită de cei de pe scena amplasată în Parcul Copou în apropiere de teiul lui Mihai Eminescu prin dansuri, piese de muzică populară și ușoară în interpretarea copiilor entuziaști. Am fost, de asemenea, transportați în lumea lui Caragiale prin inconfundabilul domn Goe, rămas și de această data fără pălărie și fără bilet, spre disperarea lui mam’mare și a mamiței și spre deliciul publicului de toate vârstele. Soarele a strălucit într-o lume minunată oferită de copii mici și mari care ne-au amintit cât de inocentă și frumoasă poate fi clipa. A fost un prilej pentru cei care ne simțim prea mult adulți , uneori, să ne reamintim cât este de important să ne bucurăm și sa ne exprimăm bucuria, trăind într-o lume a vieții care are sens prin zâmbetul copilăriei.
Clubul Fotografilor Iași a făcut o surpriză copiilor care au urcat pe scenă, oferindu-le pe hârtie, fotografii din momentele artistice, pe care cei mici le-au primit cu bucurie.




Mai multe fotografii aici: https://1drv.ms/u/s!AmDW6PNCPxDxgZx2P8zitu122GjRwA?e=fFm2Gl
Text: Catalina Neculau,
Fotografi: Catalina Neculau, Ilona Corfu, Mihaela Ajitariti.
La imprimantă: Cebanu Ghenadie
1 Iunie 2022
Vernisaj „Ucraina și Rusia înainte de”
Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, Bulevardul Carol I, Parcul Copou, a găzduit marţi, 5 aprilie 2022, Vernisajul expoziției ”Ucraina și Rusia înainte de…”. Evenimentul a avut loc în sala ”Diotima” a instituției, fiind primul eveniment al Clubului Fotografilor Iași cu public după perioada de restricții. Expoziția se află în Galeria de artă ”La Gard” și poate fi admirată până pe 20.04.2022.
Membrii Clubului Fotografilor Iași vin în fața publicului cu imagini realizate în turele foto din Ucraina, respectiv Odesa, Kiev, Lviv, Cernăuți, iar colegul nostru din Brașov Alex Cerescu, ni s-a alăturat cu fotografii din Rusia. Evenimentul a fost moderat de Delia Nechifor, o tânără pasionată de fotografie, ce a răspuns invitației noastre de a prezenta acest eveniment.
Delia ne-a mulțumit pentru încrederea acordată și ne-a lăsat și câteva cuvinte despre vernisaj: ”A fost o seară în care arta a fost în prim plan, arta care deține puterea de a aduce oamenii aproape și a scoate la suprafață ceea ce este frumos, deosebit și unic din locuri, persoane, momente. În timp ce îmi căutam inspirația pentru a mă pregăti pentru vernisaj, am urmărit filmul “Loving Vincent“, primul film animat pictat, care se concentrează pe ultimele săptămâni din viața lui van Gogh. Mi-am dat seama de puterea cadrelor zugrăvite precum o pictură de-ale artistului și am revizionat fotografiile din expoziție. Am regăsit aceeași forță de exprimare a ceea ce este uman și natural și am realizat câtă esență poate cuprinde fotografia, câte detalii poate surprinde. Un loc, un chip, o stare, un anotimp. Fotografia este printre cei mai tineri copii ai artei. Conectându-mă cu tema acestei expoziții, am reușit să observ un caleidoscop de trăiri și elemente ce conectează profund cele două țări, Rusia și Ucraina. Rădăcina slavă comună, amalgamul arhitectural de vechi și nou, spiritul ortodox sălășluind în fiecare așezământ bisericesc, râsetele, iarna, vara au fost scrise cu lumină și cu atenție de fotografi. Cei prezenți au ascultat povești din turele foto sau din vizitele individuale făcute în Ucraina spuse de membrii clubului prezenți la vernisaj: Nicu Apostu, Claudiu Bîrliba, Cătălina Neculau, Cristi Vidrașcu, Ghenadie Cebanu, Mihaela Ajităriți și Ioan Răducea. Seara s-a încheiat cu promisiunea că vom reveni în Ucraina pentru o colaborare mai concentrată în fotografie , atunci când va fi posibil și de ce nu, vom adăuga și Rusia pe lista țărilor de vizitat.
Publicul a avut bucuria de a urmări montajul celor 58 de lucrări expuse de următorii membri: Mihaela Ajităriți, Nicu Apostu, Cătălina Neculau, Claudiu Bîrliba, Constantin Ciobanu, Cristi Vidrașcu, Dorin Mocanu, Ghenadie Cebanu, Ionuț Rebegea și Alex Cerescu, colegul nostru fotograf, din Brașov.
Mulțumim Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” pentru găzduirea acestui eveniment.
Moderator: Delia Nechifor
Realizare afiș: Ghenadie Cebanu
Foto vernisaj: Gabriel Valentin Ajităriți
Prezentare expoziție:
Scoși din casă de albul iernii

[2021-01-07] Tura foto în pădurea Dobrovăț
Scoși din casă de albul iernii, ne-am pornit cu entuziasm și ceva frig în oase către unul dintre cele mai frumoase daruri ale naturii pe care le-a primit Iașiul: pădurea Dobrovăț.
Copacii ne-au întâmpinat înveliți cu grijă de zăpada albă, lăsându-ne nouă frigul, care nu a reușit să ne alunge decât după ce ne-am jucat cu imaginația și cu camerele foto încercând să surprindem acea poveste cu care fiecare dintre noi a rezonat. Ne-am convins încă o dată că ceaiul cald are cel mai bun gust băut de la termos, în mijlocul naturii după ce încerci să îți dezgheți un pic degetele de la mâini și de la picioare, despre care uiți când încerci să „furi” clipe desenate de natură. Vă invităm să vă delectați vizual cu cel mai „gustos” „fondue” de copaci înzăpeziți pe care am reușit să îl surprindem într-o oarecare duminică de februarie dintr-un an aflat încă sub semnul pandemiei.

Text: Catalina Neculau.
Fotografi: Catalina Neculau, Miruna Mironescu, Ghenadie Cebanu
Promisiune în imagini – Piatra Craiului
După un an atipic și absolut ciudat din punctul de vedere al călătoriilor permise, septembrie a fost cel mai generos spectacol la care am putut să particip în mijlocul naturii, printr-un concurs de împrejurări și „o mână de prieteni în asfințit” ce au făcut din Creasta Sudică a Pietrei Craiului o poveste care mi-a marcat existența.
Am mai scris despre asta, într-un articol mai plin de cuvinte pentru că fotografia în Piatra Craiului devine posibilă după ce știi cam ce te așteaptă și cam cum să reacționezi la înălțime, dar cu toate acestea există o poveste în imagini pe care aș vrea să o împărtășesc celor care iubesc muntele și deopotrivă fotografia. După cum mă exprimam și pe blog, am fost luată prin surprindere de îndrăzneala căprioarelor de fi atât de aproape de oameni și de blândețea lor, am fost neîncrezătoare în abilitatea mea de a urca cu tot cu teleobiectiv, așa că am fost nevoită să mă mulțumesc doar cu obiectivul de kit de la camera foto (28-70mm) și cu telefonul care m-a ajutat să prind câteva imagini mai wide.
Nu sunt învățată să nu muțesc și să nu îngheț la propriu de emoție când văd căprioarele și caprele negre în lumea lor așa că până m-am mișcat să îmi schimb setările de la fotografia de peisaj la cea de viață sălbatică, cu regretul la purtător că undeva la cabană mă aștepta teleobiectivul, am reușit să fur câteva momente din viața necuvântătoarelor din Crai, chiar dacă nu la calitatea pe care mi-aș fi dorit-o.
Peisajele amețitoare care se dezvăluiau din necunoscut odată cu ceața care ne-a însoțit aproape jumătate din drum au mai prins contur pe senzorul aparatului meu foto acolo unde cărarea părea sigură, dar au fost și zone unde doar sufletul meu a fost amprentat ireversibil de ceața lăptoasă alergând cu repeziciune pe stânca alb lucioasă, amestecată cu verde crud în soarele indecis și care vor rămâne cumva un fel de poveste între mine și acele momente unice ale mele cu muntele și ale muntelui cu mine. Cred că fiecare picior care calcă pe acolo scrie împreună cu muntele o poveste diferită, pentru că niciodată muntele nu-și respiră cețurile și nu-și crește iarba la fel. Cu promisiunea că data viitoare voi fi mai pregătită pentru fotografiat, cu lecția răbdării învățată, cu tot ce am nevoie la mine (am constatat că am luat mai multă mâncare decât mi-a trebuit, acum știu că am nevoie doar de multă apă, de teleobiectiv și ceva simbolic de ronțăit :) ), vă las să colindați pe muntele care pentru mine înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât promisiune: Piatra Craiului.
Neculau Catalina