ÎNSCRIERI în Clubul Fotografilor Iași
Doritorii de a se înscrie în Clubul Fotografilor Iaşi sunt rugaţi să trimită
o serie de 20-30 fotografii de portofoliu. pe adresa de e-mail:
contact@clubulfotografilor.ro
CERINȚE:
– Rezoluţia minimă acceptată este de 800×600 pixeli –
– NU se acceptă fotografii care conțin watermark (logo-uri sau înscrisuri) –
– NU se acceptă fotografii care au ramă (bordere) –
– NU se acceptă materiale cu conținut obscen, defăimător, inadecvat sau explicit sexual –
Fotografiile vor fi prezentate la întrevederea privată (online pe Zoom) din 03/11/2020, ora 19:00.
În cadrul întrevederii vor fi prezenți membrii actuali ai clubului, cât și doritorii de a se înscrie.
Membrii admiși în Clubul Fotografilor Iași vor fi anunțați prin email, până la data de 10/11/2020.
Organizatorul îşi rezervă dreptul de a modifica Regulamentul oficial.
A 218-a Întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi (ONLINE)
Clubul Fotografilor Iaşi
A 218 – a întrevedere: marţi, 6 octombrie 2020, de la ora 18:30, pe Zoom
(ONLINE)
Sumar:
“Alexander Sviridov, suprarealismul, fotografia și pandemia”,
prezentare de Constantin Ciobanu
“Islanda, tărâmul selenar”,
prezentare de Tudor Mazilu
În Delta Dunării cu Florin Petre
Moderator: Cătălina Neculau
Afiş realizat de Florin Aioanei
Este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de fotografie.
http://clubulfotografilor.ro/
https://www.facebook.com/clubulfotografiloriasi/
Întrevederea publică va avea loc ONLINE (pe Zoom), accesând link-ul de mai jos:
https://us02web.zoom.us/j/86298247674
Meeting ID: 862 9824 7674
Promisiune în imagini – Piatra Craiului
După un an atipic și absolut ciudat din punctul de vedere al călătoriilor permise, septembrie a fost cel mai generos spectacol la care am putut să particip în mijlocul naturii, printr-un concurs de împrejurări și „o mână de prieteni în asfințit” ce au făcut din Creasta Sudică a Pietrei Craiului o poveste care mi-a marcat existența.
Am mai scris despre asta, într-un articol mai plin de cuvinte pentru că fotografia în Piatra Craiului devine posibilă după ce știi cam ce te așteaptă și cam cum să reacționezi la înălțime, dar cu toate acestea există o poveste în imagini pe care aș vrea să o împărtășesc celor care iubesc muntele și deopotrivă fotografia. După cum mă exprimam și pe blog, am fost luată prin surprindere de îndrăzneala căprioarelor de fi atât de aproape de oameni și de blândețea lor, am fost neîncrezătoare în abilitatea mea de a urca cu tot cu teleobiectiv, așa că am fost nevoită să mă mulțumesc doar cu obiectivul de kit de la camera foto (28-70mm) și cu telefonul care m-a ajutat să prind câteva imagini mai wide.
Nu sunt învățată să nu muțesc și să nu îngheț la propriu de emoție când văd căprioarele și caprele negre în lumea lor așa că până m-am mișcat să îmi schimb setările de la fotografia de peisaj la cea de viață sălbatică, cu regretul la purtător că undeva la cabană mă aștepta teleobiectivul, am reușit să fur câteva momente din viața necuvântătoarelor din Crai, chiar dacă nu la calitatea pe care mi-aș fi dorit-o.
Peisajele amețitoare care se dezvăluiau din necunoscut odată cu ceața care ne-a însoțit aproape jumătate din drum au mai prins contur pe senzorul aparatului meu foto acolo unde cărarea părea sigură, dar au fost și zone unde doar sufletul meu a fost amprentat ireversibil de ceața lăptoasă alergând cu repeziciune pe stânca alb lucioasă, amestecată cu verde crud în soarele indecis și care vor rămâne cumva un fel de poveste între mine și acele momente unice ale mele cu muntele și ale muntelui cu mine. Cred că fiecare picior care calcă pe acolo scrie împreună cu muntele o poveste diferită, pentru că niciodată muntele nu-și respiră cețurile și nu-și crește iarba la fel. Cu promisiunea că data viitoare voi fi mai pregătită pentru fotografiat, cu lecția răbdării învățată, cu tot ce am nevoie la mine (am constatat că am luat mai multă mâncare decât mi-a trebuit, acum știu că am nevoie doar de multă apă, de teleobiectiv și ceva simbolic de ronțăit 🙂 ), vă las să colindați pe muntele care pentru mine înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât promisiune: Piatra Craiului.
Neculau Catalina
Tură foto în vreme de pandemie
Trăim vremuri destul de tulburi și paradoxul este că deși trebuie să ne distanțăm fizic, omenirea trăiește cumva împreună toată această provocare care ne-a pus, aparent, viețile pe pauză. Și totuși într-un ritm oarecum mai puțin amețitor, continuăm. Zilele curg una după alta și se transformă în săptămâni și curând în luni de viață altfel. Și e firesc să ne preocupăm în continuare de ceea ce ne pasionează, așa că pentru Clubul Fotografilor din Iași a apărut o nouă provocare: aceea a fotografiilor făcute în casă, venită la inițiativa colegului nostru Nicu Apostu, numită Tură foto prin casă. Așa că am început să fim atenți la cum bate lumina dimineața, seara, în miezul zilei și să descoperim unghere pe care nu neapărat nu le știam, dar erau cumva acolo „absent dar implicit”, un fel de detalii care abia acum capătă alte dimensiuni. Descoperim ce păsări cântă în copacii din fața casei, pe care nu le auzeam niciodată, fiindcă nu aveam timp. Aceste descoperiri pot fi o bună metaforă și pentru viața noastră, pentru că avem timp de căutări interioare care se pot regăsi în compoziții fotografice îndrăznețe ale unor colegi mai inspirați și mai creativi care pot fi despre trăirile oarecum încâlcite ale acestor zile, sau care ne pot face lumină în încâlcelile pe care graba vieții noastre anterioare ni le-a făcut. Sau pe care ni le-am făcut. Putem vorbi de altfel de viață pentru că e clar că viața noastră este și va fi altfel, dar important este că nu ne oprim. Și nu vrem să ne oprim nici din fotografiat, chiar dacă stăm în case. Vă propunem, prin urmare, o incursiune scurtă în ceea ce a întâlnit focusul camerelor foto prin colțurile de casă ale unor pasionați de fotografie.
(text: Cătălina Neculau)
Cernobîl, locul unde timpul s-a oprit acum 34 ani
La 26 aprilie 1986, exploda reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Un accident, cel mai grav din istoria nucleară civilă, care venea în urma unei serii de erori umane.
Coincidență stranie a sorții, după 34 de ani, în aprilie 2020, când oamenii simt din plin angoasa legată de pandemia de coronavirus, în pădurile de lângă Cernobîl izbucnește un incendiu cu risc radioactiv, ca un memento a fricii trăită de o generație în urmă. Dar atunci panica a fost limitată de secretomanie și necunoaștere.
Astăzi zona este pustie. Prîpeat este un oraș fantomă. Însă nu puțini sunt cei care vin aici. Din teribilism sau doar din pur interes istorico-jurnalistic, foarte mulți oameni au devenit turiști într-un loc în care pericolul este încă prezent.
Imaginile cu orașul pustiu și clădirile abandonate, după o evacuare în forță a populației din Prîpeat sunt greu de uitat. Fotografiile crează un tablou sumbru, dar care ilustrează perfect un regim al cărei dorință de epatare a fost cu mult mai mare decât posibilitățile reale de a face față unui asemenea dezastru.
(Text: Mihaela Ajităriți)
Shootless 2020 la Iași
Participă la Shootless 2020, cea mai tare întâlnire dedicată fotografiei de nuntă din România. Speakeri pasionați și dedicați să îți dezvăluie tot ce știu ei mai bun, workshop-uri, competiție unică, premii, expoziție, vernisaj!
Suntem recunoscători să avem alături de noi, ca speakeri, pe Julius Paul – Wedding Photographer , Tony Hampel Photography, GlamArt Media Studio, Daimon Xanthopoulos, Anghel Brothers Events, Special Weddings Studio by Paul Budusan, Belle Art Photography, ID-Brothers, Be Light Photography, Grabazei Photography, Shmo – Daniel Chindea.
Totul pentru ca tu să devii mai bun! 3 – 5 aprilie 2020, Iași, Hotel Unirea.
Te-ai înscris? https://shootless.com/inscrieri/
Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/445416539429482/
Shootless 2020 – din inima Moldovei, totul despre fotografia de nuntă!
Expoziţie de fotografie „AMINTIRI DESPRE CERNOBÎL”
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor Iași
Galeria de Artă “La Gard”
Expoziţie colectivă de fotografie
AMINTIRI DESPRE CERNOBÎL
Florin Aioanei, Mihaela Ajităriți, Nicu Apostu, Ghenadie Cebanu, Cristian Lipovan, Tudor Mazilu.
Perioada expoziţională: 2 – 27 martie 2020
Vernisaj: sâmbătă, 14 martie 2020, ora 17:00, Sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”
26 aprilie 1986, o serie de explozii au distrus reactorul și clădirea celui de-al patrulea bloc energetic de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl.
Iar acum imaginați-vă un bloc turn, gol. Un bloc fără locatari, dar cu lucruri, mobilă, îmbrăcăminte pe care nimeni nu le va mai putea folosi niciodată. Pentru că acest bloc se află la Cernobîl.
Cernobîlul a devenit cea mai mare catastrofă tehnologică a secolului XX, este înăinte de toate o catastrofă a timpului.
Și cu toate astea, după nu foarte mulți ani, zona a devenit turistică. În mai 2019, după 33 de ani de la tragedie, 5 membrii ai Clubului Fotografilor Iași au vizitat Cernobîlul.
Livezile și salcâmii erau în floare, iarba verde strălucea veselă în soare. Păsările cântau. O lume așa de cunoscută…. Primul gând : totul e la locul lui, totul e neschimbat, aceeași apă, aceiași copaci. Și forma, și culoarea, si mirosul lor.
Nici bine nu am ajuns ni s-a explicat să nu rupem flori, să nu stăm pe pamânt, să nu bem apă de izvor.
Radiația nu se vede, nu are miros și nici sunet. E imaterială.
Bipăitul dozimetrului din mâna ghidului ne trezea totuși la realitate.
Ce am găsit la Cernobîl? Lucruri fără oameni, peisaje pustii,drumuri spre nicăieri.
”De ce am început să fotografiez? Pentru că nu-mi ajungeau cuvintele…”
Viktor Latun – fotograf
Afiș: Florin Aioanei
Text: Mihaela Ajităriți
http://clubulfotografilor.ro/
https://www.facebook.com/clubulfotografiloriasi