Tură foto în satul Buhalniţa
Participanţii la Tabăra de fotografie „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului”, a cărei ediţii a fost organizată pentru ultima dată în cadrul proiectului cu acelşi nume, au mers sâmbătă, 10 noiembrie 2018, într-o tură foto. Acesta s-a derulat pe parcursul mai multor ore, iar locaţiile alese au fost: Vârzful Izmana, biserica parohială, Lacul Izvorul Muntelui, uliţele satului. Toamna târzie şi vremea senină au favorizat realizarea de cadre atât la răsăritul soarelui, cât şi pe parcursul zilei. Felicitări tuturor participanţilor pentru efortul depus dar mai ales pentru cadrele deosebite realizate. (Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi)
Tabăra de fotografie „Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”
Clubul Fotografilor Iaşi
Clubul Foto FOCUS Botoşani
Pensiunea „Lostriţa” – Buhalniţa-Hangu, judeţul Neamţ
Parohia Buhalniţa-Neamţ
Tabăra de fotografie
„Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”, ediţia a V-a
– încheierea proiectului –
Perioada: 9-11 noiembrie 2018
Locaţia: Pensiunea „Lostriţa” – Buhalniţa, judeţul Neamţ
Clubul Fotografilor Iaşi, Pensiunea Lostriţa din judeţul Neamţ (aflată pe malul Lacului Izvorul Muntelui) şi Parohia Buhalniţa – Neamţ organizează între 9-11 noiembrie 2018, încheierea proiectului „Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”.
În perioada septembrie 2017-iulie 2018, Clubul Fotografilor Iaşi, Clubul Foto FOCUS Botoşani, Parohia Buhalniţa – Neamţ şi Pensiunea Lostriţa – Neamţ, au organizat Tabăra de artă fotografică „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului”. Aceasta a avut patru ediţii după cum urmează:
Perioada 15-17 septembrie 2017
Perioada 8-11 februarie 2018
Perioada: 27 aprilie – 1 mai 2018
Perioada: 5-8 iulie 2018
Proiectul s-a derulat prin efortul şi implicarea fotografilor ce au realizat sute de cadre pe parcursul celor patru ediţii ale taberei. Din mulţimea cadrelor surprinse, s-au selectat câte 40 de imagini de la fiecare tură foto, desfăşurată pe parcursul a minim trei zile. Ne-am bucurat de susţinerea comunităţii locale, astfel că gândurile noastre se îndreaptă către Lucian Vamanu, patronul Pensiunii „Lostriţa”, către părintele paroh Cristian Dăscălescu şi către primarul comunei Hangu, Gavril Lupu. La toate întâlnirile au participat doi invitaţi de seamă, prieteni ai Parohiei Buhalniţa, Andrei şi Ana Baciu, cărora le suntem recunoscători pentru efort şi implicare.
Program:
Vineri, 9 noiembrie
Ora 19:00 – Sosirea participanţilor
Sâmbătă, 10 noiembrie
Ora 9:00: Tură foto în satul Buhalniţa
Ora 16:00: Prezentarea expoziţiei şi albumului „Buhalniţa – legenda de la poalele Ceahlăului”
Duminică, 11 noiembrie
Ora 6:00 – Tură foto Lacul Cuejdel, judeţul Neamţ
Ora 9:30 – Participare la Sfânta Liturghie
Ora 14:00 – Închiderea taberei
http://clubulfotografilor.ro
http://www.andreibaciu.ro
Coordonator eveniment: Constantin Ciofu
Afiş realizat de Florin Aioanei
Lacul Cuejdel, poveste fără filtre şi fără compoziţie (6 octombrie 2018)
Ce poţi spune despre un loc drag? Nimic. Pentru că atunci cand ti-e drag un loc, nu e nevoie sa enumeri nişte motive. Ti-e drag si atat. Îl porţi cu tine şi îţi este dor sa-l revezi fără zgomot, fără vorbărie, fără hărmălaie. Nouă (Mihaela Burlacu, Sorin Untu şi Claudiu Bîrliba) ne era dor de Cuejdel, lacul tăcut, ascuns in inima Munţilor Stănişoarei. Ne era dor de malurile sale invadate de stufăriş, de trunchiurile vechii paduri care stau în picioare ca nişte soldaţi in mijlocul apelor… În dimineţile de toamna, atunci cand lacul respiră iar aburii se colorează in lumina primelor raze ale răsăritului, siluetele trunchiurilor devin niste personaje dintr-o piesă de teatru sau dintr-o poveste aparte. De la o dimineata la alta, de la un răsărit la altul, totul e diferit şi oricât ai frământa malurile la dreapta şi la stânga, oricât ai schimba obiectivele si setările aparatului, oricât ai fotografia, frumuseţea clipelor de la primele ore ale zilei nu poate fi captată cu un aparat. Frumuseţea şi sălbăticia Cuejdelului si a oricărui loc din natură nu pot fi domesticite, prinse, aranjate după reguli lumeşti si/ sau artistice şi băgate intr-o colivie sau într-o ramă oricât te-ai strădui… ACEA fotografie pe care cei mai multi si-o doresc e doar o iluzie!!! ACEL moment pe care il trăieşti cu toate simţurile privind povestea de pe mal şi care te străbate din cap până-n picioare nu încape intr-un cadru. ACEL moment e doar al tău, într-o tăcere deplină și în vârfurile degetelor. În natură e nevoie SĂ TACI ca să-i poţi asculta povestea. ACEA fotografie e doar a ta si va rămâne în inima ta pentru totdeauna si nu pe cardul de memorie.
Poveştile noastre nu seamănă. Fiecare dintre noi a trăit si a păstrat Cuejdelul din acea dimineaţă de octombrie in felul său. Ne-am hrănit sufletul intr-un loc drag si atât… Am plecat cu noaptea în cap, la lumina frontalei doar ca să-i ascultăm liniștea din zori și să ne bucurăm de spectacol. Fotografiile sunt dovezile palide ale unor clipe care nu mai sunt dar pe care le vom purta cu noi fără filtre şi fără timpi de expunere, fără treimi şi compoziţii, fără diagonale, linii sau puncte de interes.
(Mihaela Burlacu, Clubul Fotografilor Iaşi)
Tură foto la Chişinău
14 septembrie 2018 a fost pentru unii membri ai Clubului Fotografilor Iași prilej de călătorie către o destinație provocatoare din punct de vedere fotografic și nu numai: inima Republicii Moldova, Chișinău.
După drumul care s-a scurs destul de repede, am ajuns într-un bloc care ne-a oferit o perspectivă foarte generoasă asupra orașului, de undeva de la etajele 12, respectiv 13. Nu avea nimeni rău de înălțime, din fericire așa că ne-am putut odihni pentru ceea ce avea să urmeze sâmbătă.
Ziua a început cu o vizită la Crama Mileștii Mici unde ni s-au oferit pe lângă perspectivele dulci și seci date de vinurile degustate, mostre de tradiție românească și moldovenească ce te făceau să vrei un ring mare de dans pe care să îți lași libere emoțiile. A urmat o plimbare la pas pe strada Ștefan cel Mare, în centrul Chișinăului, unde am putut să admirăm grija cu care se îmbracă acolo femeile, magazinele de bijuterii care sunt la fel de frecvente cum sunt la noi farmaciile, clădiri vechi care sunt în renovare sau renovate deja, unele purtând încă urmele comunismului prin vestitul simbol al secerei și ciocanului.
Aventura căutării Festivalului Vatra s-a soldat cu success și am găsit acolo oameni care vorbeau și cântau sărbătorind centenarul românesc. Atmosfera foarte încinsă a publicului care dansa, căruia ne-am alăturat fără prea multă ezitare a fost condimentată cu un foc de tabără cum nu mai văzusem de mult, în jurul căruia oamenii au început să cânte, unii chiar cu o dedicație impresionantă, cântece patriotice. Seara nu putea fi completată decât cu o masă ad-hoc cu sărmăluțe, oferite de pe focul cuptorului clasic de lut la care s-au alăturat nuci, struguri și desigur must, oferite de o doamnă îmbrăcată în hăinuțe tradiționale, cu bună voința bunicii din copilăria noastră.
Duminica a început cu o altă vizită prin lumea vinurilor bune, parcurgând la Crama Chateau Vartely drumul vinului de la faza de strugure până la cea a licorii magice pe care am degustat-o ca profesioniștii cu ajutorul îndrumării atente a ghidului nostru.
Orheiul Vechi nu are nevoie de prezentare pentru cei care l-au văzut deja, însă odată ajuns ai impresia că lumea și-a făcut primii pași acolo. Ori poate că este efectul vântului care vine de atât de departe, nu ca locație ci de undeva din timp, încercând parcă să prindă vremurile de astăzi cât mai repede, împletindu-ți părul în amintiri vechi.
Despre partea culinară nu mai poate fi de spus decât că dacă vrei să îți auzi papilele gustative aplaudând, e suficient să găsești un restaurant bun sau o gospodărie din sat și poți avea parte de o simfonie gastronomică de excepție fie că ai ales mâncare tradițională, fie sofisticată.
Tura a fost propusă și organizată de Ghenadie Cebanu și poate fi descrisă ca una de excepție pentru că plecând de la detaliile cazării până la itinerar, totul a mers uns. Norocoșii turei, alături de Ghenadie, au fost Cristina Zaharia, Cătălina Neculau, Ilona Corfu, Mihaela Ajităriți Toma, Cristi Vidrașcu, Florin Aioanei și Nicu Apostu.
Cam atâtea cuvinte am avut la noi din tura noastră din Moldova, de unde ne-am întors destul de molipsiți de bună voință și bun gust și cu cadre nu doar prin lentila aparatului foto ci și prin lentila sufletelor noastre. (Text: Cătălina Neculau)
Hai la Rockstadt! (IV)
A patra zi – Finalul
Toate poveştile au un sfârşit, aşa că şi povestea noastră de la Rockstadt din 2018 se apropie de final.
Un festival bine organizat, 2 locuri mari de campare pentru doritorii la cort, oameni faini şi mai ales muzică bună.
În ultima zi am simţit oboseala mai ales la enorma informaţie muzicală, trupe de care nu am auzit sau trupe la care impactul în concert e cu totul altfel faţă de studio sau youtube, spotify etc.
Cei de la Flashgod Apocalypse au intrat in forţă, organistul a fost pentru mine punctul lor esenţial împreună cu soprana, cireaşa de pe tort.
Bucovina sunt de ai noştri iar show ul lor a fost excelent, ca de obicei, cu surpriza unei piese noi, de pe următorul lor album Septentrion intr-o atmosfera fabuloasă.
La scena mică nu am mers foarte mult pentru că ma pregateam pentru ultimele 2 concerte.
Septicflesh, ascultă septicflesh, aud asta de vreo doi ani şi nu am reuşit din multe motive să stau să ascult albume cap coadă de la ei, am audiat doar bucăti disparate, poate neesenţial. În concert grecii au fost fabuloşi, o atmosferă cum rar vezi pe la noi. Parca nici nu aveau timp să respire.
In Flames au terminat pe focuri de artificii. A fost un show aproape perfect, lumini, artificii, cantecul, riffurile de chitara, clapa în spate excelentă, iar solistul îţi mergea la suflet, toata lume acanta si sarea in sus de bucurie. Oboseala de 4 zile de muzică si a spus cuvantul. Totul a mers excelent dar inima mea a rămas tot la Amorphis, la W.A.S.P., la Enslaved si la Septicflash. Asta e, mai îmbătrânim,.
Şi numai bine că am crezut că totul s a incheiat că am aflat că la anul vor veni cei de la Paradise Lost la Rockstadt.
Povestea continuă, aşa că prieten bun, ce mai aştepţi la anu`?
Hai la Rockstadt!
Claudiu Bîrliba
Hai la Rockstadt! (III)
A treia zi – Vis de vară
Aşteptam cu sufletul la gură povestea de sâmbătă. La Râşnov ai aproape şi Bucegii şi Piatra Craiului şi Postăvaru, aşa că ajuns în zonă merită să faci trasee montane ziua. Seara am ajuns fix la Brujeria. Am savurat cu zambetul pe buze show-ul lor, băieţii aştia sunt dintr sunt dintr-o altă lume.
Gutalax au fost surprinzători ca de obicei. Nu am rezistat mai mult de 10 minute în faţă în mulţime, nebunie totală, haos general, mare grijă la aparat şi la rezistatul în picioare. Un colac de Wc tare moale zbura pe deasupra capului meu.
Pe cei de la Amorphis i-am aşteptat cu mare nerabdare. Au venit cu un show de aproape o oră, cu ultimul album Queen of Time dar şi cu piese de pe albumele vechi, în special de peTales from thousand Lakes. Am auzit ca prin vis un Black winter Day, mi s-a parut sau a fost adevarat? O oră de fericire total iar fotografic a fost o adevarată încântare.
Pe muzica celor de la W.A.S.P. dansam fetele la majorate sau la petreceri prin liceu. Cu ei am crescut. Nu credeam că vor mai face aşa concerte. Muzica lor a trecut de generaţii, copiii mei erau cu gura căscată. Au mers ceas cu un show de zile mari. Speram la un War Child dar nu a fost să fie.
Am încheiat cu supriza serii, Allochiria, o formaţie de post metal, black sau cine ştie ce stil au să o zică mai bine. La unu noaptea au mers perfect. A treia zi a fost pentru mine mult mai mult decât îmi doream.
Oare ce surprize vor mai fi în ultima zi?
Va urma!
Claudiu Bîrliba
Hai la Rockstadt! (II)
Ziua a doua Surprize, surprize
Ploile s-au cam terminat, căldură mare dar chef de muzică faină şi de fotografiat. Numai bine că ajung la Dust Bolt şi iau din plin un jet de apă, alături de alţi colegi, de la un furtun de apa folosit special de pază pentru a răcori publicul. Aparatul e ok, lentila la obiectiv prezinta condens şi picături de apă pe interior. Numai centrul lentilei este uscat
Folosită pe obiectiv, lentila scoate un efect fain, cu o vignetare de care nu sunt prea mândru, aşa că soluţia oferită online şi rapid de un prieten o pun în aplicare (e mare lucru să ai fb şi prieteni). E secret mare numai bun de spus, aşa că fuguţa până la primul market mai serios din centru, o pungă de orez şi o caserolă de alimente (bafta mea ca aveau acolo şi că incăpea obiectivul în caserolă), pune tată obiectivul în orez, îngroapa-l bine bine, închide caserola, lasa câteva ceasuri şi apoi vezi rezultatul.
Pînă la urmă am tras la Dust Bolt şi cu celelalte obiective din dotare, în general fixe am folosit. Numai bine că am descoperit şi locul cu prize de încărcat telefoane, acumulatori şi alte daravele, mai scap vreo două formaţii de la fotografiat şi constat dupa vreo o oră că treaba cu orezul funcţionează, jumătatate din picături se uscaseră, mulţam Ioane!
Converge e o trupă de la care nu am avut aşteptări deşi prietenii mi-au spus că merită să îi văd. Au fost foarte faini şi au dat tot ce au avut mai bun. Efectul meu de la umezeală nu dispăruse aşa că în poze au ieşit băieţii cu vignetări interesante. The Thirteenth Sun şi Ordinul Negru nu m-au entuziasmat în mod special.
De la Powerwolf am avut multe aşteptări, mai ales cu ultimul album The Sacrament of Sin. Comunicarea lor cu publicul a fost faină ca de obicei în show-urile lor, dar la capitolul muzică au avut multe disensiuni, erori, neînţelegeri şi mai ales vocea m-a dezamăgit . Nu au dat maximum din ei, faţă de multe alte trupe din fest. Şi la Powerwolf lipseşte ceva care pentru mine contează, un bas care să rupă. Dincolo de toate, lumea s-a simţit bine . Au urmat Full of Hell la care doar am stat şi i-am ascultat şi apoi Dying Fetus la care sincer nu am mai rezistat din cauza oboselii şi mai ales din cauza aşteptării pentru ce avea să urmeze în a treia zi, un vis de vară cu Amorphis şi W.A.S.P dar şi cu bucuria de a descoperi alţi prieteni lângă noi sau pe scenă. Obiectivul era uscat complet.
(Va urma)
Claudiu Bîrliba
Hai la Rockstadt!
“Hai tata la Rockstadt”, aşa mi-au spus copiii anul trecut. Dacă vă place muzica rock şi în special tot ce ţine de partea grea a rock-ului, metalul nostru cel iubit, atunci sunteţi binevenit la unul din cele mai tari festivaluri din România: Rockstadt Extreme Fest on the ground of Transylvania sau mai pe scurt Rockstadt Extreme Fest, sau Rockstadt sau cel mai scurt REF.
Rockstadt Extreme Fest este o sărbătoare din România dedicată iubitorilor de metale grele şi mai puţin grele, desfăşurată sub Cetatea Râşnov. De vreo doi ani încerc să ajung la REF, anul acesta au tras copiii de mine şi cu amabilitatea organizatorilor prin acreditarea acordată, am fost trup şi suflet acolo unde am simţit muzica, fotografiind ceea ce trăiam prin sunet.
Vă gândiţi că ce o fi aşa special. De şase ani încoace caţiva oameni aduc unele din cele mai faine trupe din domeniu. Anul acesta timp de 4 zile sărbătoarea rockului a fost în România la Râşnov în perioada 2-5 august 2018, cu prezenţa celor de la Amorphis, Obituary, W.A.S.P. şi In Flames headliner, dar şi cu concerte susţinute de o mulţime de formaţii cunoscute cum ar fi Powerwolf , Septicflesh, Enslaved şi alte aproximativ 50 de formaţii . 4 zile, două scene, mii de oameni şi multă bucurie.
Nu aş putea spune câţi oameni au fost, 5000+7000 10000 dar nu numărul de oameni contează ci atmosfera la un concert. Totul a fost ca la carte organizat, programul concertelor s-a respectat în proporţie de 90 la sută, mâncare bună, bautura pentru toate gusturile şi mai ales cozi foarte mici faţă de alte concerte. Am fotografiat de unde am apucat cu excepţia fotopit (aici nu am avut acces, poate la anu’), backstage şi scenă. Nu am fotografiat prea mult oamenii din public , nu am căutat portrete de spectatori. Am crezut în ceea ce se întampla pe scena, doar pentru ei am venit . Ştiu sună egoist dar prin oamenii din public anonimi sau prieteni buni sau noi prieteni am trăit muzica. Vă las pe voi să descoperiţi ce am simţit atunci.
REF 2018 Prima zi + Adaptarea
Am stat alături de ei de Enslaved, de Obituary, ascultat, văzut, fotografiat. Ce poţi să îţi doreşti altceva? Ce poţi să îţi doreşti să trăieşti alături de cei cu care ai crescut doar ascultând vinilul sau cu trăind cu ochii la posterul de pe dulap. Clipa trece repede, mai ales când…. Ingested ne surprind cu un show agresiv, dar foarte sufletist şi puternic ca sunet. Impure Wilhelmina ne duce la un metal super meditativ pentru mine. Get The Shot m-au uimit cu mesajul lor antisistem alături de cei W3 4r3 NUM83R5. LA Dirty Shirt nu ştiu cum am fotografiat de la atâta cântat şi dansat, poate cel mai sufletist show făcut de ei vreodată alături de Ansamblul Transilvania. Au mai fost şi alţii, la unii am rezistat, la alţii nu am ajuns. Mi-a părut rău că nu i-am văzut pe cei la Sur Astru şi pe cei de la Obscure Sphynx şi am ratat şi Syn Ze Sase Tri. În schimb am vibrat pe muzica celor de la Enslaved, cei ce au depăşit blackul mergând spre un progresiv meditativ foarte matur, asa cum ne-au obişnuit pe ultimele albume. Cei dela Obituary au incheiat seara pe scena mare, cu un show pentru mine prea scurt. Mi-au adus aminte de Destruction şi de zilele când ascultam mai mult Overkill în defavoarea muzicii celor de la Obituary. Gura căscată. Ceasurile ne trimit la odihnă pentru a doua, a treia şi a patra zi. (Claudiu Bîrliba)
Va urma
Clubul Fotografilor Iaşi, la Tabăra „Căutându-l pe Eminescu”, ediţia a III-a
În perioada 26-29 iulie 2018, la Memorialul Ipotești „Centrul Național de Studii Mihai Eminescu” a avut loc cea de-a treia ediţie a Taberei „Căutându-l pe pe Eminescu”. Din partea Clubului Fotografilor Iaşi au participat următorii membri: Cristina Zaharia, Mihaela Ajităriţi, Cristian Vidraşcu, Florin Aioanei, Constantin Ciofu şi Nicu Apostu. Programul a cuprins trei prezentări pregătite de către artistul fotograf Andrei Baciu din Ploieşti, precum şi o expunere a artistului fotograf Mircea Berzegheanu. Fotografii din judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ Suceava şi Bacău au realizat de asemenea imagini în satul natal al poetului naţional Mihai Eminescu, ajungând în centrul vechi al oraşului Botoşani, la Mănăstirea Vorona şi în Rezervația Tisa din comuna Tudora. Cele mai reușite fotografii ale participanților la tabără se vor regăsi într-un album și într-o expoziţie. Radu Căjvăneanu, coordonatorul Centrului Europe Direct Botoșani, a prezentat în cadrul taberei albumul expozişiei itinerante de fotografie „Europa în regiunea mea – Nort-Est România”, care cuprinde imagini din cinci judeţe ale ţării. „Tabăra de la Ipoteşti este unul dintre cele mai importante evenimente din Moldova dedicat artei fotografice. Întâlnirea se datorează lui Relu Oneaga de la Memorialul Ipoteşti precum şi micii echipe a Clubului Foto FOCUS Botoşani. Faptul că s-a reuşit organizarea consecutivă a trei ediţii înseamnă foarte mult. Sunt o mulţime de proiecte care încep şi se termină din diferite cauze. Numărul mare de participanţi, pasionaţi şi profesionişti în arta fotografică, precum şi prezenţa artiştilor fotografi Andrei Baciu şi Mircea Berzegheanu, a oferit taberei de la Ipoteşti valoare. Turele foto, prezentările dar mai ales discuţiile dintre participanţi pot naşte idei care să se concretizeze în proiecte comune”, a spus Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi. Amintim că tabăra de la Ipoteşti este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Botoșani şi organizat de Fundația Județeană de Tineret Botoșani, în colaborare cu Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”. În organizare s-au mai implicat Clubul FOCUS Botoșani și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani.